INTERVIU: Roxana Dumitrache, activistă feministă, “Rețelele sociale sunt a 5-a putere în stat, deși pare neverosimil.”

Roxana Dumitrache este activistă feministă, publicist și manager cultural. Este cunoscută, printre altele, pentru implicarea sa în promovarea egalității de gen, a drepturilor femeilor și combaterea violenței domestice în România. 

Este implicată în numeroase proiecte care vizează justiția socială, drepturile omului și reprezentarea echilibrată a femeilor în spațiul public. contribuind semnificativ la promovarea unei societăți mai echitabile și la consolidarea discursului feminist în România.

Roxana Dumitrache - activistă feministă, publicist, manager cultural (Arhiva personală)

Ne-a împărtășit perspectiva sa despre feminismul autohton, influența rețelelor sociale, reprezentarea femeilor în artă și cultură, și nu numai, în materialul care urmează:

HER SPACE FESTIVAL ROMANIA: Într-o societate în care feminismul este uneori perceput greșit sau denaturat, care credeți că sunt cele mai mari prejudecăți pe care femeile din România trebuie să le combată?

Roxana Dumitrache: Sunt o serie de prejudecăți, unele remanente, care trenează de secole, ca de pildă faptul că femeile nu sunt la fel de pregătite pentru funcții de conducere sau pentru roluri politice în ,,cetate” . Dar există și o serie de prejudecăți pe care le credeam deconstruite pe fondul schimbărilor sociale și politice și care, din păcate, au revenit și sunt alimentate de persoane cu tracțiune publică. Ca de pildă, aserțiunea unei persoane publice (cu atât mai surprinzător, o femeie) conform căreia ,,femeia trebuie să fie doar frumoasă”. Sau prejudecata că o femeie asertivă, puternică, vocală este automat ,,mahalagioacă”, „isterică”. Nu vorbesc, evident de cazurile stridente și de derapaje, ci pur și simplu de dubla măsură: un bărbat asertiv și vocal este perceput ca fiind curajos și admirat, o femeie curajoasă este anatemizată de multe ori și calificată drept – ca să folosesc un eufemism, deși apelativele sunt mult mai grave - inadecvată. De fapt, este o inadecvare la rolurile tradiționale și la percepția că femeile sunt ,,sexul slab”.

Gândiți-vă, de pildă, că în limba română avem sintagmele antonimice: sexul puternic-sexul slab, iar femeile mai sunt numite reprezentante ale sexului frumos, dar nu o să auziți niciodată antonimul ,,sexului frumos” în cazul bărbaților. Nici nu ar trebui, evident, dar e o observație simplă că, în unele cazuri, simțul comun este profund inechitabil.

HER SPACE FESTIVAL ROMANIA: În ultimii ani s-a vorbit mult despre violența domestică și inegalitățile de gen. Ați remarcat schimbări concrete în legislație, în acest sens, sau în mentalitatea noastră? Unde mai avem încă de lucru?

Roxana Dumitrache: Sunt câteva reușite, mai degrabă victorii de etapă, pe chestiunea violenței domestice, dar suntem încă destul de departe de a atenua substanțial această problemă socială. Nu spun eliminiarea sa, nu trăim în utopie. Legislație există, România e parte și din Convenția de la Istanbul, cel mai amplu cadru de combatere a violenței împotriva femeilor, iar aceste reușite se datorează în principal societății civile care a pus constant presiune pe politic ca subiectul să ajungă pe agenda politică și să devină cadru legislativ. Există, însă, o reticență a femeilor de a reclama actele de violență la Poliție și este total de înțeles: multă rușine internalizată și frica de a fi blamată. Nu există centre de refugiu suficiente în România pentru a acoperi nevoia reală. Este imperativ ca adresele lor să nu fie publice pentru a proteja victimele de alte episoade de violență din răzbunare (există numere pe site-urile primăriilor unde victimele pot obține adresele, dar repet: din păcate nu sunt suficiente centre la nivel național).

Deși sună cinic și nu aș vrea să minimizez în niciun fel eforturile ONG-urilor și ale societății civile în general, oricât de bune ar fi intențiile și de mare ar fi tenacitatea de a lupta pentru cauză, este nevoie de voință politică. Inclusiv pentru proiecte în aparență mici, deși importante: introducerea în școli (în mediul urban și rural) a produselor de igienă feminină gratuite nu se poate face dacă nu există o politică publică în acest sens. Și am dat un exemplu de proiect care nu cred că ar trebui să suscite discuții sau controverse de vreun fel,  ține de un minim de civilizație.

HER SPACE FESTIVAL ROMANIA: Ca manager cultural, aveți o perspectivă mai clară asupra modului în care femeile sunt reprezentate în artă și cultură. Credeți că încă există dezechilibre în vizibilitatea artistelor și scriitoarelor din România?

Roxana Dumitrache: Au existat și există în continuare dezechilibre în vizibilitate, lumea culturală mainstream este, ca și cea politică, mai degrabă una masculină. Eu cred foarte mult în rolul artei angajate social, modelul artistului/artistei alienat/ă de lume, retras în turnul de fildeș al creației și în recluziune nu este posibil, nu mai este în acord cu prezentul în definitiv. Rolul fundamental al artei este, cred, acela de a arunca o privire-tăiș asupra lumii, de a sancționa, intriga, propune dialoguri, revoltă dacă e cazul, schimba. Și da, și bucura, consola sau elibera. Tot timpul spun că valoarea unei expoziții, de pildă, e dată de diferența de stare dintre T0 și T1, unde T0 este momentul în care intri în spațiul expozițional și T1 e cel în care pleci. Dacă rămâi total nemodificat/ă, atunci mesajul s-a pierdut în eter. Este la fel cu muzica, literatura, teatrul.

Ce este limpede e că există – numeric, raportat la numărul absolvenților și absolventelor al facultăților de profil - mai multe femei decât bărbați, dar – deși îmi e antipatic cuvântul - ,,oferta culturală publică” nu reflectă această realitate. În continuare există evenimente literare, de pildă, în care nu vom regăsi nicio femeie. Sau premii acordate exclusiv bărbaților. La care se adaugă și un istoric de vulnerabilizări constante ale artistelor, multe trimise în continuare la proverbiala cratiță sau întrebare dacă produc ,,artă feminină” (evident, ascunde un reflex de ierarhizare).

Mai mult, în instituțiile de cultură, deși sunt angajate mai mult femei - cultura fiind mai degrabă un domeniu feminizat alături de educație -  pozițiile de conducere sunt deținute mai degrabă de bărbați. Se vor invoca drept contra-argument mandatele ultimelor ministre ale Culturii, dar au urmat după un lung șir de bărbați. E nevoie de o schimbare reală a modului de a ,,face management cultural”  în instituții și de ne raporta la cei care lucrează în acest domeniu.

HER SPACE FESTIVAL ROMANIA: Într-o epocă dominată de tehnologie, cum vedeți influența rețelelor sociale în susținerea, cu adevărat, a cauzelor feministe actuale? 

Roxana Dumitrache: Cred că și feminismul traversează o nouă etapă, nu aș zice val, deși metafora valurilor este foarte uzitată în înțelegerea ideologică a feminismului. În primul rând, este foarte contestat și minat tocmai pentru că detractorii se folosesc de o înțelegere distorsionată pentru a-l invalida. E la îndemnână să fii anti-feminist când feminismul e zugrăvit drept ,,isterie colectivă”, militantism fără cauză, oportunism, declarație de război împtriva bărbaților, marginalizarea femeilor care nu fac parte din clasa de mijloc  sau vulnerabilizarea femeilor aparținând minorităților, în principal a celor etnice. Aceste este, de facto, anti-feminismul și, dacă in prima parte a tranziției, Mihaela Miroiu vorbea despre anti-feminism preventiv, acum vorbim, cred, de anti-feminism revanșard.

Rețelele sociale sunt a 5-a putere în stat, deși pare neverosimil. Au forță de a pune președinți dar și de a fi instanțe morale, tribunalul poporului. Au nebănuita putere de a crește imagologic oameni, dar și de a linșa și distruge reputații. Cu o ,,insuportabilă ușurătate a ființei”, ca să citez unul din titlurile mele preferate. În cazul feminismului, cred că taxarea derapajelor anti-democratice, misogine, pe social media și prin social media este o formă de responsabilitate socială, în primul rând. În al doilea rând, este necesar ca tinerele să poată găsi modele aspiraționale în femei mai puțin publice, care nu sunt vizibile în media tradiționale, dar ,,există”  în social media.

HER SPACE FESTIVAL ROMANIA: Dacă ati putea schimba un singur lucru legat de drepturile sau condiția femeilor în România, care ar fi acela? Și care considerați a fi cel mai important pas pe care ar trebui să îl facem în următorii ani?

Roxana Dumitrache: Introducerea cotelor de gen pentru o reprezentare politică cât mai echitabilă. Știu că există mulți critici, și eu am avut o perioadă lungă rezerve față de ideea de cote, însă realmente sunt singura soluție ca interesele, problemele, nevoile femeilor să fie reprezentate și reflectate de cadrul legislativ. Sunt 132 de țări care au introdus cotele de gen (în diferite etape ale procesului electoral, fie la nivel de listă electorală, fie ca număr de mandate în Parlament). Oponenții găsesc ca argument că introducerea cotelor de gen afectează meritocrația sau că unele femei ar refuza să fie alese în baza unui mecanism ,,artificial”, dar experiența țărilor care le-au introdus a însemnat performanță democratică.

Mulțumim, Roxana Dumitrache!