De la glume la umilire publică: fața nevăzută a bullying-ului bazat pe gen

De la glume despre aspectul fizic la agresiuni online și distribuirea de imagini intime, bullying-ul poate deveni un instrument prin care adolescenții sunt sancționați pentru că nu se conformează așteptărilor despre cum „ar trebui” să fie o fată sau un băiat.

În prezent, bullying-ul nu mai înseamnă doar porecle și îmbrânceli în curtea școlii. Pentru mulți adolescenți, agresiunea ia astăzi forme mai subtile, precum: excludere din grup, zvonuri, comentarii despre corp, sexualitate sau identitate. Iar odată cu mutarea vieții sociale în online, conflictul nu se mai termină la sfârșitul orelor.

Când un adolescent este atacat pentru că este „prea feminin”, „prea masculin”, „prea slab”, „prea gras” sau pur și simplu diferit de ceea ce grupul consideră acceptabil, bullying-ul capătă o componentă de gen.

 

Bullying-ul nu este o etapă normală a adolescenței

Ani la rând, bullying-ul a fost minimizat prin replici precum „așa sunt copiii” sau „și noi am trecut prin asta”. Cercetările recente arată însă că efectele sale sunt departe de a fi inofensive.

O meta-analiză publicată în 2025 în Journal of Affective Disorders, care a analizat 116 studii și peste 600.000 de participanți, a estimat o prevalență agregată de 25% pentru victimizarea prin bullying și a identificat asocieri cu anxietatea, depresia, singurătatea, autovătămarea și ideația suicidară.

O altă meta-analiză, publicată în 2024 în Trauma, Violence, & Abuse, a constatat că adolescenții care au trecut prin experiențe repetate de victimizare prezentau un risc semnificativ mai mare de depresie.

Bullying-ul nu explică singur problemele de sănătate mintală ale unui adolescent, dar este unul dintre factorii care pot contribui serios la apariția lor.

Ce spun datele din Europa

Conform studiului internațional HBSC 2021/2022, realizat în colaborare cu OMS Europa pe un eșantion de peste 279.000 de adolescenți din 44 de țări și regiuni:

• 11% au raportat bullying la școală;

• 15% au raportat cyberbullying;

• 6% au declarat că au agresat alți colegi;

• aproximativ 12% au recunoscut comportamente de cyberbullying.

În mediul online, diferențele dintre fete și băieți sunt relativ mici în ceea ce privește victimizarea: 16% dintre fete și 15% dintre băieți au declarat că au fost victime. În schimb, băieții au raportat mai frecvent comportamente agresive online decât fetele.

Cu alte cuvinte, datele arată că realitatea este mai complexă decât ideea că băieții sunt agresori, iar fetele victime.

 

În bullying, genul devine motiv de agresiune

O fată poate fi criticată pentru că este considerată „prea slabă”, „prea grasă”, „prea machiată” sau „prea sexuală”. Un băiat poate fi ridiculizat pentru că plânge, nu este suficient de „dur” sau este perceput ca „prea feminin”. În spatele acestor situații se află aceleași reguli nescrise despre cum ar trebui să arate și să se comporte fetele și băieții.

Un studiu european publicat în 2025 în Child Development atrage atenția asupra fenomenului numit bias-based bullying sau bullying bazat pe prejudecăți. În astfel de situații, agresiunea este alimentată de stereotipuri legate de gen, sexualitate sau identitate. Întrebarea relevantă nu mai este doar „de ce este agresat?”, ci și „pentru ce este agresat?”.

 

Bullying-ul este o problemă de grup

Cercetările psiholoagei Christina Salmivalli au arătat că într-o situație de bullying nu există doar agresor și victimă. Există și cei care râd, distribuie, încurajează sau aleg să nu intervină.

Acest lucru este și mai vizibil online, unde o postare, o fotografie sau un videoclip pot ajunge la zeci sau sute de persoane în câteva minute.

Uneori, nu agresorul este cel care dă forță unui act de bullying, ci publicul care îl validează.

 

Agresiunea are loc și pe telefon

Cyberbullying-ul a schimbat una dintre regulile de bază ale bullying-ului tradițional: locul în care se produce. Dacă în trecut agresiunea se putea opri odată cu terminarea programului școlar, astăzi ea poate continua seara, în weekend sau în vacanță. Telefonul face ca umilirea, excluderea și comentariile agresive să ajungă inclusiv în spațiul care ar trebui să fie cel mai sigur pentru adolescent: propria casă.

Acest fenomen este în creștere, datele HBSC au arătat că între 2018 și 2022 proporția adolescenților care au raportat experiențe de cyberbullying a crescut atât în rândul fetelor, cât și al băieților.

 

Agresiuni online justificate prin „Era doar o glumă”

Una dintre cele mai frecvente justificări pentru agresiunile online este că acestea au fost făcute „în glumă”. Acest lucru este însă contrazis de un studiu publicat în 2025 de Sameer Hinduja și Justin Patchin, care arată că experiențele de cyberbullying pot fi asociate cu simptome de traumă, indiferent de intenția declarată a agresorului.

Cu alte cuvinte, faptul că cineva a vrut să fie amuzant nu anulează impactul psihologic asupra persoanei care a fost umilită.

Bullying-ul poate avea caracter sexual

Nu orice agresiune online este cyberbullying și nu orice cyberbullying este hărțuire sexuală.

Literatura de specialitate descrie o serie de comportamente care includ: comentarii sexuale nedorite, solicitări sexuale, presiuni sau distribuirea conținutului intim fără consimțământ.

Diferența este importantă. O insultă, o amenințare și distribuirea unei imagini intime fără acord nu sunt același lucru și necesită intervenții diferite. Iar faptul că o fotografie a fost trimisă în privat nu înseamnă că persoana și-a dat acordul pentru distribuirea ei mai departe.

 

Ce spun datele din România

Datele cele mai recente pentru România provin din PISA 2022.

Conform acestora, 24% dintre fete și 26% dintre băieții români de aproximativ 15 ani au declarat că au fost victime ale bullying-ului cel puțin de câteva ori pe lună, procente peste media OECD.

În același timp, 13% dintre elevi au declarat că nu se simt în siguranță pe drumul către școală, iar alți 13% au raportat același sentiment în spații precum holurile, cantina sau toaletele.

 

Mai mult decât o problemă de comportament

Nu orice conflict dintre adolescenți este o problemă de gen, dar atunci când agresiunea apare pentru că cineva nu se conformează așteptărilor despre cum ar trebui să arate, să vorbească sau să se comporte o fată ori un băiat, componenta de gen devine imposibil de ignorat. De aceea, prevenirea bullying-ului nu înseamnă doar să le spunem tinerilor să fie mai amabili unii cu alții. Înseamnă să îi ajutăm să înțeleagă stereotipurile, consimțământul, presiunea de grup și mecanismele violenței digitale. Și, poate cel mai important, să recunoască momentul în care o „glumă” încetează să mai fie o glumă.