INTERVIU, Kristín I. Pálsdóttir, CEO Rótin, “Tehnologia digitală a creat modalități suplimentare prin care agresorii pot monitoriza, controla, amenința și hărțui femeile.”

Pentru seria „FEARLESS - Voices from Europe”, vorbim cu organizații și profesioniști din diferite țări europene despre prevenirea violenței bazate pe gen, protecția femeilor și soluțiile care pot face diferența.

În acest episod, Kristín I. Pálsdóttir, CEO al organizației islandeze Rótin, vorbește despre legătura dintre violența bazată pe gen, traumă, consumul de substanțe și lipsa locuinței, dar și despre importanța serviciilor de sprijin accesibile, sigure și adaptate realităților femeilor.

Rótin este o organizație non-profit din Reykjavík care susține femeile și persoanele non-binare cu experiențe de traumă și/sau probleme legate de consumul de substanțe și promovează servicii bazate pe drepturile omului, reducerea riscurilor și abordarea informată de traumă. Organizația operează și Konukot, un adăpost de urgență pentru femei fără locuință din Reykjavík.

HER SPACE FESTIVAL ROMANIA: Cum se intersectează factori precum trauma, consumul de substanțe, lipsa locuinței și insecuritatea economică cu violența bazată pe gen și cum afectează aceștia capacitatea femeilor de a cere ajutor și protecție?

Kristín I. Pálsdóttir: Din experiența Rótin, acești factori sunt profund interconectați și adesea se consolidează reciproc. Violența bazată pe gen poate contribui la traumă, consum de substanțe, instabilitate locativă și insecuritate economică, în timp ce aceste circumstanțe pot crește simultan expunerea femeilor la noi forme de violență și exploatare.

Prin urmare, este important să nu privim consumul de substanțe, lipsa locuinței sau insecuritatea economică separat de experiența violenței. Pentru unele femei, consumul de substanțe poate fi o modalitate de a face față traumei, în timp ce dependența economică sau lipsa unei locuințe sigure pot face extrem de dificilă părăsirea unei relații abuzive. Femeile se pot confrunta, de asemenea, cu violență în situații în care depind de alte persoane pentru locuință, bani, substanțe, protecție sau alte nevoi de bază.

Aceste circumstanțe care se intersectează pot face mult mai dificilă solicitarea ajutorului. Femeile se pot teme că își vor pierde locuința, veniturile, copiii, relațiile sau accesul la resurse esențiale. Experiențele negative anterioare cu instituțiile, stigmatizarea și teama că nu vor fi crezute pot, de asemenea, să le descurajeze să caute protecție.

O lecție importantă pentru noi este că comportamentul femeilor trebuie înțeles în contextul circumstanțelor și experiențelor lor. În loc să întrebăm de ce o femeie nu pleacă pur și simplu sau nu cere ajutor, trebuie să ne întrebăm ce bariere fac dificil sau nesigur pentru ea să facă acest lucru.

HER SPACE FESTIVAL ROMANIA: Care sunt principalele bariere cu care se confruntă femeile care se confruntă cu vulnerabilități multiple atunci când încearcă să acceseze serviciile tradiționale de sprijin?

Kristín I. Pálsdóttir: Una dintre principalele bariere este că serviciile tradiționale sunt adesea organizate în jurul unor probleme sau diagnostice specifice, în timp ce viețile femeilor nu se încadrează în mod clar în aceste categorii. O femeie poate avea simultan nevoie de sprijin în ceea ce privește violența, consumul de substanțe, sănătatea mintală, locuința, situația financiară, rolul de părinte și sănătatea fizică, însă serviciile sunt frecvent împărțite în funcție de aceste domenii.

Cerințele asociate serviciilor pot crea, de asemenea, bariere. Programările, trimiterile, documentele, cerințele privind abstinența, programul strict sau așteptările ca o persoană să fie deja stabilă pot exclude femeile care se află în cele mai dificile circumstanțe.

Stigmatizarea este o altă barieră semnificativă. Femeile care consumă substanțe, se confruntă cu lipsa locuinței sau au fost supuse în mod repetat violenței este posibil să fi întâlnit în trecut judecată sau discriminare din partea serviciilor. Acest lucru poate crea o lipsă de încredere și poate face dificilă dezvăluirea violenței sau solicitarea ajutorului.

Există, de asemenea, o dimensiune specifică legată de gen. Este posibil ca femeile să fi învățat din experiență că dezvăluirea violenței poate avea consecințe, mai ales atunci când se tem că își vor pierde copiii, locuința sau sprijinul financiar sau când agresorul este o persoană de care depind.

Pentru noi, accesibilitatea înseamnă, prin urmare, mai mult decât simpla existență a unui serviciu. Înseamnă crearea unui serviciu pe care femeile îl pot accesa în mod realist, în care se pot simți în siguranță și la care pot reveni fără să fie judecate sau pedepsite pentru situația în care se află în viață.

HER SPACE FESTIVAL ROMANIA: Ce ați învățat din furnizarea de servicii cu prag scăzut de acces femeilor care, în alte condiții, este posibil să nu intre în contact cu sistemul formal de sprijin?

Kristín I. Pálsdóttir: Una dintre cele mai importante lecții este că încrederea necesită timp. O femeie nu trebuie să fie pregătită să depună o plângere oficială, să intre într-un program de tratament sau să facă schimbări majore în viața ei pentru a merita sprijin.

Serviciile cu prag scăzut de acces ne permit să întâlnim femeile acolo unde se află, în loc să le cerem mai întâi să atingă un anumit nivel de stabilitate. Acest lucru creează oportunități de a construi relații și încredere care pot face ulterior posibile și alte forme de sprijin.

Am învățat, de asemenea, importanța consecvenței și continuității. Interacțiunile mici pot fi semnificative. Oferirea unui sprijin practic, ascultarea fără judecată, ajutorul pentru nevoi imediate sau pur și simplu menținerea unui punct de contact sigur pot reprezenta primul pas către o implicare mai mare în sistemul de sprijin.

O abordare informată de traumă este deosebit de importantă. Femeile care au trecut prin violență și alte forme de traumă pot avea nevoie de control, predictibilitate și posibilitatea de a alege. Serviciile ar trebui să evite reproducerea experiențelor de neputință.

Înțelegerea noastră asupra practicii informate de traumă se bazează în special pe înțelegeri feministe și sociale ale traumei, inclusiv pe lucrările lui Judith Herman. Înțelegem trauma nu doar ca pe un răspuns psihologic sau neurologic individual, ci și în relație cu puterea, violența, relațiile și condițiile sociale în care au loc experiențele traumatizante. Nu respingem dimensiunile biologice și neurologice ale traumei, dar suntem precauți în privința reducerii traumei la acestea.

Pentru femeile afectate de violență bazată pe gen, lipsa locuinței, sărăcie și consum de substanțe, acest lucru înseamnă să acordăm atenție modului în care puterea inegală, constrângerea, condițiile materiale, stigmatizarea și excluziunea socială modelează atât expunerea la traumă, cât și posibilitățile de siguranță și recuperare. Practica informată de traumă nu se referă, prin urmare, în primul rând la tratarea simptomelor sau la reglarea sistemului nervos al unui individ. Ea presupune, de asemenea, examinarea mediului pe care îl creăm, a puterii deținute de personal și instituții, a regulilor pe care le impunem, a alegerilor disponibile femeilor și a măsurii în care serviciile noastre restabilesc sau restrâng și mai mult autonomia și controlul.

De asemenea, este important să facem distincția între practica informată de traumă și tratamentul traumei. Un serviciu informat de traumă nu le cere femeilor să dezvăluie experiențe traumatizante, să își povestească viața sau să demonstreze că au trecut prin suficiente adversități pentru a fi crezute, înțelese sau considerate eligibile pentru sprijin. Practica informată de traumă se referă în primul rând la modul în care este organizat un serviciu și la modul în care oamenii sunt tratați în cadrul acestuia: cum comunică personalul, cum sunt aplicate regulile, cum este folosită puterea, cum este creată siguranța și cât de multă alegere, predictibilitate și control reușesc oamenii să păstreze.

Această distincție este deosebit de importantă în serviciile cu prag scăzut de acces. Femeile nu ar trebui niciodată să fie nevoite să demonstreze că aparțin unui serviciu prin dezvăluirea unor experiențe de violență, traumă sau a altor experiențe dureroase. Dezvăluirea trebuie să rămână alegerea femeii. Un serviciu poate răspunde într-un mod informat de traumă fără să cunoască detaliile a ceea ce i s-a întâmplat.

Construirea unei culturi informate de traumă necesită timp, angajament și efort susținut. Nu este pur și simplu o chestiune de introducere a unor noi proceduri sau de oferire de instruire personalului. Este nevoie de leadership și de sprijin continuu pentru implementare, bazate pe o înțelegere profundă a ceea ce înseamnă practica informată de traumă în activitatea de zi cu zi și a modului în care trebuie integrată în întreaga organizație.

La fel de important este să recunoaștem că oamenii care lucrează în cadrul serviciului sunt ei înșiși o parte centrală a modului în care schimbarea devine posibilă. Practica informată de traumă se exprimă prin modul în care comunicăm, construim relații, răspundem comportamentelor, înțelegem experiențele oamenilor și ne folosim propria putere și autoritate. Prin urmare, personalul are nevoie nu doar de cunoștințe, ci și de sprijin continuu, reflecție și oportunități de a-și dezvolta propria conștientizare. Crearea unei culturi informate de traumă este un proces de schimbare organizațională și personală, nu o intervenție care are loc o singură dată.

Prin urmare, munca în cadrul serviciilor cu prag scăzut de acces nu ar trebui privită ca o formă separată sau inferioară de sprijin. Ea poate reprezenta o cale esențială către siguranță, sănătate, sprijin social și schimbare pe termen lung.

HER SPACE FESTIVAL ROMANIA: Cât de importantă este cooperarea dintre ONG-uri, serviciile sociale, furnizorii de servicii medicale, poliție și alte instituții publice? Ce face ca această cooperare să funcționeze eficient?

Kristín I. Pálsdóttir: Cooperarea este esențială deoarece nicio organizație nu poate aborda singură nevoile complexe și interconectate ale femeilor care se confruntă cu violență bazată pe gen, alături de lipsa locuinței, consum de substanțe, sărăcie, suferință psihică sau alte forme de excluziune.

Cooperarea eficientă necesită mai mult decât simpla trimitere a femeilor de la un serviciu la altul. Este nevoie de o înțelegere comună, roluri clare, comunicare și disponibilitatea de a lucra dincolo de granițele profesionale și instituționale.

Din perspectiva noastră, femeia însăși trebuie să rămână în centrul acestei cooperări. Serviciile nu ar trebui să o oblige să își spună în mod repetat povestea unor profesioniști diferiți sau să se aștepte ca ea să coordoneze singură sistemul. Ori de câte ori este posibil, cooperarea ar trebui să reducă povara asupra femeii, nu să adauge un alt nivel de complexitate.

Încrederea dintre organizații este, de asemenea, importantă. ONG-urile pot oferi adesea o perspectivă bazată pe acces facil și pe relație, în timp ce serviciile publice pot avea acces la resurse, competențe legale și sprijin pe termen lung. Aceste roluri se pot completa atunci când există respect reciproc și recunoașterea diferitelor forme de expertiză.

Cooperarea eficientă necesită, de asemenea, atenție la confidențialitate, consimțământ și schimbul de informații, precum și resurse suficiente și proceduri clare. Cel mai important, cooperarea trebuie să se bazeze pe un angajament comun față de siguranța, demnitatea, autonomia și drepturile femeii.

HER SPACE FESTIVAL ROMANIA: Ați observat schimbări în formele de violență care afectează femeile ca urmare a tehnologiei digitale și se confruntă femeile care au vulnerabilități multiple cu riscuri deosebite în mediul online?

Kristín I. Pálsdóttir: Tehnologia digitală a creat modalități suplimentare prin care agresorii pot monitoriza, controla, amenința și hărțui femeile. Tehnologia poate extinde controlul coercitiv dincolo de spațiul fizic al locuinței. Localizarea, accesul la conturi, monitorizarea comunicării, hărțuirea online, amenințările și utilizarea sau distribuirea abuzivă a materialelor intime pot deveni instrumente ale abuzului.

Pentru femeile care se confruntă cu lipsa locuinței, sărăcia sau dependența de alte persoane, aceste riscuri pot fi deosebit de grave. Ele pot avea un control mai redus asupra dispozitivelor, conturilor sau resurselor digitale, iar femeile fără locuință pot depinde de dispozitive comune, Wi-Fi public sau alte forme nesigure de acces.

Violența digitală poate face, de asemenea, mai dificilă ieșirea dintr-o situație abuzivă. Chiar și atunci când o femeie părăsește fizic o situație abuzivă, tehnologia îi poate permite agresorului să continue să o monitorizeze sau să o contacteze.

Prin urmare, trebuie să considerăm siguranța digitală ca parte a planificării siguranței și nu ca pe o problemă separată. Profesioniștii care lucrează cu femei afectate de violență bazată pe gen au nevoie de o înțelegere de bază a abuzului facilitat de tehnologie și ar trebui să fie capabili să îl recunoască și să răspundă în mod adecvat.

HER SPACE FESTIVAL ROMANIA: Pe baza experienței Rótin, ce abordări sau practici ar putea fi deosebit de valoroase pentru organizațiile din alte țări europene care lucrează cu femei afectate de violență bazată pe gen și de multiple forme de vulnerabilitate?

Kristín I. Pálsdóttir: Am evidenția mai multe abordări.

1) Servicii cu prag scăzut de acces, informate de traumă și sensibile la dimensiunea de gen

Serviciile trebuie să fie cu adevărat cu prag scăzut de acces, informate de traumă și sensibile la dimensiunea de gen. Femeile nu ar trebui să fie nevoite să devină stabile, abstinente, să aibă o locuință sau să fie altfel „pregătite” înainte de a putea accesa sprijin. Serviciul ar trebui să se adapteze realităților din viața femeilor, în loc să condiționeze sprijinul de adaptarea prealabilă a femeilor la serviciu.

2) Servicii exclusiv pentru femei și femei care sprijină femei

Acolo unde este posibil și adecvat, recomandăm accesul la servicii și spații exclusiv pentru femei, în special pentru femeile afectate de lipsa locuinței, consumul de substanțe și violența bazată pe gen. Această recomandare este puternic influențată de experiența noastră de la Konukot, adăpostul de urgență pentru femei din Reykjavík, unde aproape toate femeile pe care le întâlnim au experiențe actuale sau recente de violență, control coercitiv sau exploatare din partea unuia sau mai multor bărbați.

Pentru femeile care și-au petrecut o mare parte din viață navigând prin relații marcate de violență, dependență sau putere inegală, absența bărbaților dintr-un serviciu poate fi, în sine, un element important de siguranță. Cercetările și experiența serviciilor indică, de asemenea, că mediile exclusiv pentru femei pot consolida sentimentul de siguranță, încredere, deschidere și participare, în special pentru femeile cu un istoric de violență bazată pe gen sau de violență sexuală.

Un principiu important în activitatea noastră este, prin urmare, ca femeile să fie sprijinite de femei. Vedem acest lucru în primul rând ca pe un principiu de siguranță, acces și alegere. Înseamnă să ne asigurăm că femeile pot, atunci când acest lucru este important pentru ele, să primească sprijin direct din partea femeilor și să aibă acces la spații în care nu sunt nevoite să navigheze prin aceleași dinamici de putere bazate pe gen cu care se pot confrunta în alte contexte.

În același timp, prezența unor angajate femei sau existența unui spațiu exclusiv pentru femei nu face, în sine, ca un serviciu să fie centrat pe femei sau informat de traumă. Personalul are nevoie de cunoștințe despre traumă, violență bazată pe gen, putere, reducerea riscurilor și limite profesionale, iar serviciul însuși trebuie să fie organizat în jurul demnității, autonomiei, alegerii și siguranței. Serviciile exclusiv pentru femei reprezintă un element al unei abordări mai largi, sensibile la dimensiunea de gen, nu un substitut pentru aceasta.

3) Siguranță informată de traumă, Gentle Teaching și de-escaladare

Acest lucru este strâns legat de necesitatea unei culturi a siguranței informate de traumă. Siguranța nu înseamnă doar prevenirea incidentelor sau aplicarea regulilor; contează modul în care este creată siguranța. Regulile, supravegherea, perchezițiile, restricțiile, confruntarea și utilizarea autorității pot reproduce dinamici de control și neputință familiare femeilor care au trecut prin violență.

Prin urmare, siguranța informată de traumă acordă prioritate prevenirii, construirii relațiilor, de-escaladării, predictibilității, respectului și celui mai puțin coercitiv răspuns posibil, asigurând în același timp siguranța fizică a tuturor celor din cadrul serviciului. Îngrijirea și siguranța nu ar trebui tratate ca obiective opuse.

La Konukot, ne-am bazat, de asemenea, pe principiile Gentle Teaching, o abordare bazată pe relație care se potrivește îndeaproape cu practica informată de traumă. Aceasta pune accent pe crearea siguranței și a încrederii prin modul în care personalul își folosește propria prezență, cuvintele și relațiile, în loc să se bazeze în primul rând pe control, confruntare sau gestionarea comportamentului.

Acest lucru este completat de tehnici de de-escaladare care se concentrează pe recunoașterea timpurie a creșterii nivelului de suferință, reducerea tensiunii, evitarea confruntării inutile și un răspuns calm și respectuos atunci când situațiile devin dificile.

Comportamentul care altfel ar putea fi interpretat drept dificil sau provocator este abordat ca formă de comunicare și înțeles în contextul experiențelor femeii și al circumstanțelor sale actuale. Personalul poate folosi relațiile, comunicarea calmă, spațiul, flexibilitatea și alte strategii de de-escaladare pentru a preveni, pe cât posibil, escaladarea situațiilor.

Prin urmare, sarcina personalului nu este pur și simplu să gestioneze comportamentul sau să mențină ordinea, ci să contribuie la crearea unui mediu în care femeile să poată experimenta treptat siguranța, consecvența, respectul și încrederea. Pentru noi, Gentle Teaching și de-escaladarea consolidează un principiu central al practicii informate de traumă: modul în care ne raportăm la oameni este, în sine, parte din sprijinul pe care îl oferim.

4) Înțelegerea experiențelor care se intersectează, mai degrabă decât a problemelor separate

Serviciile ar trebui să recunoască experiențele interconectate ale violenței, sărăciei, lipsei locuinței, consumului de substanțe, discriminării, suferinței psihice și excluziunii sociale, în loc să trateze fiecare problemă separat. Răspunsul ar trebui să fie holistic și bazat pe circumstanțele individuale ale femeii.

Construirea relațiilor și a încrederii ar trebui înțeleasă ca o formă importantă de muncă în sine. Consecvența, respectul, alegerea și sprijinul fără judecată sunt deosebit de importante pentru femeile care au trecut prin traume interpersonale sau instituționale repetate.

5) Folosirea Power Threat Meaning Framework pentru aprofundarea practicii informate de traumă

Considerăm, de asemenea, că Power Threat Meaning Framework (PTMF) este un instrument valoros pentru aprofundarea practicii informate de traumă. Acesta oferă o alternativă la înțelegerea suferinței în primul rând prin diagnostic sau patologie individuală și atrage atenția asupra rolului puterii în viețile oamenilor, asupra amenințărilor cu care s-au confruntat, a sensului pe care l-au atribuit experiențelor lor și a modalităților în care au reacționat pentru a supraviețui.

Această perspectivă este deosebit de relevantă atunci când lucrăm cu femei afectate de violență bazată pe gen, lipsa locuinței, sărăcie și consum de substanțe. Reacțiile care pot părea iraționale, dificile sau autodistructive atunci când sunt privite izolat pot avea mult mai mult sens atunci când sunt înțelese în contextul violenței, constrângerii, privării, excluziunii și puterii inegale.

Pentru noi, PTMF consolidează un principiu important al practicii informate de traumă. În loc să întrebăm în primul rând „Ce este în neregulă cu această femeie?”, trebuie să luăm în considerare ce i s-a întâmplat, cum a funcționat puterea în viața ei, ce amenințări a creat aceasta, ce au însemnat aceste experiențe pentru ea și ce a trebuit să facă pentru a supraviețui.

Aceste întrebări ar trebui să ghideze modul în care gândesc angajații și modul în care sunt concepute serviciile; ele nu ar trebui să devină un alt formular de evaluare prin care femeile trebuie să își demonstreze vulnerabilitatea. Femeile păstrează controlul asupra lucrurilor pe care aleg să le dezvăluie. Femeile nu ar trebui niciodată să fie nevoite să ofere o narațiune despre traumă în schimbul sprijinului.

6) Abordarea nevoilor practice și utilizarea datelor sensibile la dimensiunea de gen

Siguranța nu poate fi separată de accesul la locuință, venituri, servicii medicale, îngrijirea copiilor și alte resurse de bază. Abordarea acestor nevoi practice poate fi esențială pentru a face posibil ca o femeie să se îndepărteze de violență.

Datele de bună calitate sunt, de asemenea, esențiale. În Islanda, o lecție a fost importanța înregistrării sistematice a lipsei locuinței în sistemele relevante, inclusiv în sistemul medical, și analizarea datelor din perspectivă de gen. Cercetarea Rótin privind utilizarea serviciilor de urgență de către persoanele fără locuință a evidențiat faptul că persoanele care nu au acces la sprijin accesibil și adecvat, cu prag scăzut, pot ajunge să se bazeze pe servicii medicale de urgență costisitoare pentru nevoi care ar putea fi adesea abordate mai devreme și într-un cadru mai adecvat.

O perspectivă de gen este esențială deoarece un număr mai mic de femei în serviciile pentru persoanele fără locuință nu înseamnă neapărat că mai puține femei se confruntă cu lipsa locuinței. Acest lucru poate reflecta, de asemenea, lipsa locuinței ascunsă sau faptul că serviciile disponibile nu sunt potrivite sau sigure pentru femei. Femeile pot locui temporar la prieteni, rude, parteneri sau cunoștințe, se pot muta între locuri nesigure sau pot rămâne în relații abuzive pentru că nu au unde să meargă. Femeile nu pot folosi servicii care nu există pentru ele.

Datele de bună calitate ar trebui, prin urmare, să ne ajute să întrebăm nu doar cine folosește un serviciu, ci și cine lipsește din statistici și de ce. Ele ar trebui utilizate pentru a proiecta servicii accesibile, sigure și adecvate nevoilor reale ale oamenilor și pentru a direcționa resursele publice către sprijinul potrivit, la momentul potrivit.

7) Construirea unei cooperări puternice între instituții și servicii

Există o valoare semnificativă în cooperarea puternică dintre ONG-urile specializate, serviciile publice și alți actori relevanți. Organizațiile care oferă servicii cu prag scăzut pot ajunge adesea la femei care rămân în afara sistemelor tradiționale, în timp ce instituțiile publice au responsabilități importante, competențe legale și resurse. Conectarea acestor puncte forte, păstrând în același timp autonomia și siguranța femeii în centrul intervenției, poate crea un răspuns mai eficient și mai uman.

8) Advocacy și schimbarea sistemelor

Advocacy-ul și conștientizarea publică reprezintă, de asemenea, o parte centrală a activității Rótin. Încercăm să menținem vizibile, în dezbaterile publice și în discuțiile despre politici publice, experiențele și drepturile femeilor marginalizate, ale femeilor fără locuință și ale femeilor care consumă substanțe, prin toate mijloacele pe care le avem la dispoziție.

Acest lucru reflectă un principiu fundamental al muncii noastre: nu considerăm că femeile sunt problema. Ne uităm la sistemele care le-au dezamăgit. Femeile cu care lucrăm s-au confruntat adesea cu eșecuri în mai multe sisteme, de-a lungul multor ani – protecția copilului, răspunsurile la violența bazată pe gen, sistemul medical și serviciile sociale, sistemul de justiție și sistemele juridice și administrative care țin de separare, custodie și destrămarea familiei. Aceste sisteme sunt de obicei organizate separat, însă femeile resimt simultan consecințele lor.

Pentru femeile puternic marginalizate, sistemele menite să ofere protecție pot deveni, în schimb, surse suplimentare de insecuritate, judecată, control sau excluziune. O femeie poate fi nevoită să navigheze prin mai multe instituții, să îndeplinească cerințe contradictorii, să își dezvăluie în mod repetat experiențele dureroase și să demonstreze că este suficient de vulnerabilă sau suficient de cooperantă pentru a se califica pentru ajutor.

De aceea, pentru noi, advocacy-ul este inseparabil de furnizarea de servicii. Sprijinirea femeilor individuale este esențială, dar nu este suficientă dacă structurile care plasează în mod repetat femeile în situații nesigure și lipsite de putere rămân neschimbate. Prin urmare, vedem o parte din rolul nostru ca fiind acela de a face vizibile aceste eșecuri sistemice, de a contesta politicile și practicile care reproduc inegalitatea și de a susține servicii și instituții organizate în jurul drepturilor femeilor și al realităților vieții lor.

O lecție mai amplă din experiența Rótin este că nu ar trebui să le cerem femeilor să se adapteze unor sisteme care le-au dezamăgit în mod repetat. Trebuie să schimbăm sistemele astfel încât acestea să fie capabile să răspundă vieților, drepturilor și realităților femeilor.

Mulțumim, Kristín I. Pálsdóttir!