Preconcepții și mituri despre cum trebuie să ne îmbrăcăm ca să avem stil

Moda ne înconjoară zi de zi, iar adeseori ne lăsăm ghidați de reguli nescrise și preconcepții care nu țin cont de particularitățile fiecăruia dintre noi. Fie că vorbim despre combinații de culori, alegeri de materiale sau eticheta vestimentară, preconcepțiile și miturile ajung să ne limiteze creativitatea și confortul în loc să ne ajute să ne exprimăm personalitatea.

În acest articol le vom explora cele mai răspândite mituri despre cum trebuie să ne îmbrăcăm. Scopul nu este să impunem reguli noi, ci să vă încurajăm să le adoptați pe cele care vă reflectă stilul și răspund cel mai bine nevoilor voastre. Haideți să demontăm împreună aceste stereotipuri și să redescoperim plăcerea de a crea propriul stil.

„Negrul slăbește întotdeauna”

Mulți cred că o ținută complet neagră te face automat mai suplă, însă adevărul e că silueta se definește prin croi și textură, nu doar prin culoare.

Fotografiile alb-negru ale secolului XIX au imprimat ideea că nuanțele închise ascund imperfecțiunile și subțiază contururile. Coco Chanel a popularizat little black dress în 1926, asociind negrul cu eleganța minimală și feminitatea rafinată. Totodată, standardele de etichetă din moda masculină foloseau uniformele negre pentru a crea un aer sobru și rezervat, confundând autoritatea cu subțierea vizuală.

În realitate: Un croi prea drept sau voluminos pe negru poate crea un efect de „cutie”, accentuând lățimea, suprafețele lucioase sau satinate reflectă lumina și pot scoate în evidență ridurile și cutele, iar în lipsa unor linii de structură (cusături, pliuri, talie definită), negrul devine un bloc de culoare fără modelare.

Alegerea nuanțelor ar trebui să fie ghidată de nuanța pielii și de context, nu de „reguli” rigide.

„Brandurile de lux sunt întotdeauna mai sustenabile și etice”

Prețul ridicat al unei piese de designer nu garantează că a fost fabricată cu respect pentru muncitori sau pentru mediu. Luxul se bazează adesea pe exclusivitate, marketing și tradiție, nu neapărat pe practici responsabile.

În realitate: Multe case de lux folosesc materiale sintetice poluante și aceleași ateliere ca fast-fashion, iar suprataxarea vine din percepția de exclusivitate, nu din costuri de producție și cumpărare echitabilă. Dacă vrei să știi cu adevărat cât de „fiabil” e un brand, uită-te după transparența lanțului de aprovizionare și certificări externe.

„Fibrele naturale sunt automat ecologice”

Bumbacul 100% natural poate părea alegerea ideală, dar un tricou din bumbac convențional consumă în medie 2.700 l de apă și necesită cantități mari de pesticide. Pe de altă parte, poliesterul derivat din petrol are o amprentă de carbon ridicată și generează microfibre plastice la spălare.

În realitate: Soluția e să urmărești bumbacul organic sau inul cultivate local, să acorzi atenție lanțului de aprovizionare (transparența brandului și demo­nstrarea practicilor de producție etice), dar și să optezi pentru piese rezistente și design timeless (prelungirea duratei de viață reduce consumul total de resurse).

„Cureaua trebuie să fie asortată cu pantofii”

Această concepție provine din manualele stricte de stil masculine, unde armonia cromatică era semn de eleganță impecabilă. Motivația practică includea coordonarea rapidă în garderoba compactă a oamenilor de afaceri. Iar de-a lungul secolului XX, această normă a devenit etalon al profesionalismului formal.

În realitate: Poți alege un contrast elegant între o centură maro și pantofi negri sau o centură statement colorată care să spargă monotonia. Important e să menții echilibrul cromatic: alege o piesă neutră atunci când dorești un accent puternic pe o piesă vestimentară.

„Dungile verticale subțiază, cele orizontale îngrașă”

Efectul dungilor nu ține doar de orientare. Grosimea, contrastul și poziționarea dungilor lucrează împreună pentru a crea vizual senzația de subțiere ori de volum. Astfel, dungile verticale atrag privirea sus-jos, alungind silueta, în timp ce dungile orizontale dispersează privirea lateral, intuind un plus de lățime.

Ochiul uman caută repere și contururi, de aceea, direcția dungilor influențează modul în care percepem proporțiile.

În realitate: Dungile subțiri, apropiate, amplifică efectul de alungire în cazul celor verticale, dungiile groase, distanțate, pot domina proporțiile și reduce efectul de subțiere, iar dungile orizontale foarte subțiri pot scădea senzația de lățime, în timp ce dungile late o accentuează.

„Alb după 1 septembrie e un sacrilegiu”

Regula care interzice albul după 1 septembrie provine din convenții vestimentare elitiste, menite să marcheze tranziția dintre sezonul estival și cel de toamnă. De-a lungul timpului, purtarea albului a fost asociată cu vacanțele și cu vremea caldă, astfel că revenirea la „culorile de toamnă” devenea un semn al respectului pentru norme sociale și climatul mai rece.

La sfârșitul secolului XIX, înalta societate americană a stabilit coduri rigide de ținută pentru evenimentele de după vară. Albul pur era considerat nepotrivit în mediile urbane și la birou, unde praful și vremea capricioasă ­putea murdări rapid hainele deschise.

Regulile de etichetă militară și succesivele manuale de bune maniere au perpetuat ideea că albul e doar pentru litoral și grădini estivale.

În realitate: Albul poate fi purtat la birou și la evenimente de toamnă, atâta timp cât îl combini inteligent cu nuanțe închise sau texturi de sezon, cum ar fi un pulover gri peste o rochie albă.

„Tocurile înalte sunt obligatorii pentru feminitate”

Normele sociale post-belice au promovat pantofii cu toc pentru a sublinia diferențierea femeie-bărbat și pentru a crea un standard estetic bazat pe eleganța fragilă. Apariția cinematografiei de la Hollywood a transformat stiletto-urile în obiect de cult, purtate de staruri ca Audrey Hepburn. Din anii ’50, marile case de modă au încurajat tocul înalt ca element-cheie al feminității, ignorând confortul și sănătatea picioarelor.

Confortul e elementul cheie al oricărui outfit de succes. Un stiletto poate părea elegant, dar dacă nu te simți în siguranță, postura și atitudinea vor avea de suferit.

În realitate: O pereche de loafers asortați cu o ținută feminină pot transmite la fel de bine rafinament, dar și libertate de mișcare.

„Tendințele de sezon definesc stilul personal”

Normele industriei modei funcționează pe cicluri stricte de sezon: designerii prezintă colecții noi la fiecare șase luni, iar media te încurajează să le achiziționezi pentru a „fi la curent”. Această presiune constantă de a cumpăra piese efemere a creat ideea că stilul personal se construiește din fiecare nouă tendință, în loc să pornească de la preferințele și nevoile tale.

Urmărirea orbească a trendurilor poate duce la garderobe aglomerate cu piese pe care nu le vei purta de două ori, la risipă financiară, lipsa coerenței vestimentare și are un impact ecologic.

În realitate: Stilul personal înseamnă să investești în piese care te reprezintă și să adaugi accente contemporane doar acolo unde simți că se potrivesc cu identitatea ta.

„Nu amesteca metalele”

Acest mit pornește din dorinţa de a crea o imagine vestimentară armonioasă şi rafinată, unde fiecare accesoriu se potriveşte perfect cu celelalte. Astăzi, acest canon clasic a evoluat într-o tehnică creativă de styling care accentuează individualitatea şi adaugă profunzime vizuală oricărei ţinute.

Normele vestimentare ale epocii victoriene şi apoi ale secolelor XIX–XX au separat clar bijuteriile pe categorii de metal, asociindu-le rangului social şi ocaziilor formale. Regulile de politeţe şi protocoalele curţilor regale interziceau amestecul pentru a sublinia puritatea şi unitatea unui set de bijuterii. Pe măsură ce farmecul industrial al accesoriilor a crescut, s-a păstrat ideea că cea mai sigură alegere rămâne uniformitatea metalică.

În realitate: Brățările argintii și cele aurii pot coexista armonios dacă le aduci la același nivel de formalitate și le echilibrezi prin texturi și grosimi asemănătoare. Mixul de metale e o modalitate modernă de a-ți personaliza ținuta și de a o face inconfundabilă.

„Costumul e doar pentru bărbați”

Costumul a fost creat la curţile regale europene pentru bărbaţi, ca simbol al puterii politice şi al rangului social. Pe parcursul secolului al XIX-lea, normele vestimentare stricte au separat complet garderoba feminină de cea masculină. Costumul observat atunci în jachete, veste şi pantaloni a rămas perceput drept apanaj masculin, iar femeile care l-au purtat au fost adesea considerate neconvenţionale sau provocatoare.

Ulterior, factori precum: normele patriarhale (hainele bărbăteşti erau asociate cu domeniile publice şi profesionale, de la birouri până la parlamente), funcţionalitatea şi convenţia socială (păstrarea unei delimitări stricte între ţinutele de bărbaţi şi femei) sau codurile vestimentare instituţionale (până spre mijlocul secolului XX, femeile aveau acces doar la jachete scurte şi fuste, iar pantalonii şi sacourile clasic masculine erau interzise în multe instituţii), au contribuit la această concepție.

În realitate: În prezent, tailoring-ul se adaptează oricărei identități. Fie că alegi un sacou supradimensionat sau un costum croit strict pe linia taliei, acest look transmite seriozitate, dar și eleganță. La fel de bine poate deveni piesa centrală într-o ținută de seară, accesorizată cu sandale fine și bijuterii minimaliste.

***

HER SPACE FESTIVAL ROMANIA

Frumusețea în Era Tehnologiei

18-19 Octombrie 2025

Urban Hub, bucurești