INTERVIU: Oana Rotariu, Holistic Transformational Coach, “Societatea ne-a învățat să confundăm grija față de corp cu obsesia pentru perfecțiune.”

Oana Rotariu este cunoscută pentru povestea sa remarcabilă de vindecare și reziliență. În noaptea tragică de 30 octombrie 2015, ea a fost grav rănită în incendiul de la clubul Colectiv din București. După ce a petrecut aproximativ o lună și jumătate în comă, pe 10 decembrie 2015 a primit o nouă șansă la viață.

Pe parcursul procesului de recuperare, Oana a trecut prin durere, pierderi profunde și resurse emoționale extrem de încercate. Timp de doi ani și jumătate, a luptat pentru stabilitate emoțională, iar după aproximativ cinci ani a reușit să se redescopere, să se accepte și să se iubească din nou.

Astăzi, ea s-a reinventat într-un mod profund: este Holistic Transformational Coach a devenit speaker TEDx, a absolvit Jay Shetty Certification School și face parte din comunitatea EUW – Women Creating Change. În activitatea sa, promovează echilibrul între minte, trup și suflet și își dedică misiunea să ajute oamenii să își depășească traumele, să își accepte trecutul și să creeze o viață plină de sens și bucurie.

Oana Rotariu, Holistic Transformational Coach (sursa foto: Arhiva personală)

HER SPACE FESTIVAL ROMANIA: Vindecarea după o traumă atât de profundă nu e niciodată liniară. Ce ți-a fost cel mai greu să accepți, în tot acest proces – fie la nivel fizic, fie emoțional?

Oana Rotariu: La nivel emoțional, cel mai greu mi-a fost să accept pierderea celor dragi. E un tip de durere care nu poate fi pusă în cuvinte. Nimeni nu te pregătește pentru absența bruscă a unor oameni care făceau parte din viața ta — cu atât mai puțin când despărțirea vine în astfel de circumstanțe. E o ruptură care nu se poate explica, doar se simte..și, odată cu timpul, se așează într-un colț tăcut al sufletului.

La nivel fizic, provocarea cea mai mare a fost să accept că nu voi mai fi niciodată persoana care eram înainte — nici ca aspect, nici în ceea ce privește libertatea cu care făceam lucrurile. Să realizez că nu voi mai arăta la fel, că nu voi mai putea face unele gesturi la fel de firesc, a fost o durere care m-a forțat să-mi reconstruiesc identitatea din temelii.

Dar tocmai această durere m-a dus spre o înțelegere mai profundă: că pot alege să nu mă definesc prin ce am pierdut, ci prin ce aleg să devin.

Astăzi, frumusețea nu mai înseamnă perfecțiune pentru mine — ci prezență, curaj, autenticitate și, mai ales, atitudine.

Și totuși, poate cel mai greu a fost să înfrunt sentimentul de neputință. Neputința de a-i fi salvat pe cei dragi. Neputința de a mă fi salvat pe mine însămi. Neputința de după — când corpul nu mai răspundea la fel și viața nu mai avea aceleași reperele cunoscute. E un tip de neputință care te poate frânge… sau te poate învăța să renunți la lupta cu ce nu mai poate fi schimbat și să-ți regăsești forța acolo unde n-ai mai căutat-o până atunci: în acceptare, în transformare, în tine.

Oana Rotariu, sursa foto: Arhiva personală

HER SPACE FESTIVAL ROMANIA: Ai simțit vreodată presiunea de a „reveni la normal”? Ce înseamnă „normal” pentru tine acum? 

Oana Rotariu: Țin minte că atunci când eram în spital, presiunea de a „reveni la normal” era cea mai puternică. De ce? Pentru că durerea era atât de intensă, încât îmi doream cu disperare să scap de ea. Îmi doream să mă trezesc într-o dimineață și să descopăr că totul a fost doar un coșmar. Să mă întorc la viața mea de dinainte, la ceea ce consideram „normal”. Dar cu timpul am învățat că acel „normal” nu mai există. Și mi-a luat mult timp nu doar să accept că s-a schimbat, ci să înțeleg cum s-a schimbat.

Astăzi, normalitatea mea arată altfel. Înseamnă liniște, dar și răzvrătire. Bucurie sinceră, dar și lacrimi neașteptate. Putere și slăbiciune. Voință. Vulnerabilitate. Zile în care strălucesc și zile în care abia mă țin.

Pentru mine, asta e normalul acum: să-mi permit să fiu tot ce sunt — fără să mă forțez să redevin ce am fost.

HER SPACE FESTIVAL ROMANIA: Ai fost forțată să-ți regândești relația cu propriul corp într-un mod pe care puțini îl pot înțelege. Cum ți se pare ideea de 'frumusețe' astăzi, într-o lume care pune accent pe imaginea fără cusur?

Oana Rotariu: De fiecare dată când aud expresia „frumusețe fără cusur”, mă gândesc automat la un complex de inferioritate bine mascat. Într-o lume sănătoasă, în care oamenii nu simt nevoia să demonstreze sau să se compare, ideea de perfecțiune nici măcar n-ar exista.

Și totuși, am ajuns să trăim într-o societate în care imaginea contează mai mult decât trăirea. Ne-am obișnuit să punem accent pe cum arătăm și mai puțin pe cum ne simțim.

Am ajuns să credem că, dacă „arată bine”, atunci „e bine”. Că imaginea e suficientă ca să ne ascundă neliniștile, golurile, nesiguranțele.

Și da, o spun mereu și o voi repeta de câte ori e nevoie: modul în care arătăm este important — dar nu în felul în care ne este prezentat astăzi. Nu printr-un set de reguli arbitrare, care dacă nu sunt îndeplinite, înseamnă că nu meriți să te simți bine în pielea ta.

Societatea ne-a învățat să confundăm grija față de corp cu obsesia pentru perfecțiune. Dar a avea grijă de corpul tău nu înseamnă să-l forțezi să se încadreze într-un ideal. Înseamnă să-l tratezi cu respect — de la felul în care vorbești cu el, până la cum îl miști, îl hrănești, îl odihnești și îl îngrijești.

Da, felul în care arătăm ne poate influența starea de spirit. Sunt zile în care te simți jos, dar dacă alegi să-ți faci un duș, să te piepteni, să te îmbraci cu grijă, să te „dichisești” — și faci asta nu ca să semeni cu alții, ci ca să te reconectezi cu tine — atunci acea grijă devine un act de iubire, nu de presiune.

Asta e diferența.

Când te îngrijești din iubire, nu din rușine, corpul tău simte. Și atunci da — imaginea exterioară devine o extensie a echilibrului tău interior. Nu o mască. Nu o fugă. Ci o formă de prezență.

Pentru mine, frumusețea nu mai e demult un standard. E un sentiment. Nu poate fi redusă la reguli, filtre sau șabloane. E acea stare interioară de aliniere, de încredere, de blândețe față de tine.

Frumusețea e personală. E intimă. E ceea ce simți despre tine, cum te văd alții.

Oana Rotariu, sursa foto: Arhiva personală

HER SPACE FESTIVAL ROMANIA: Cum ne putem reconstrui respectul de sine într-o cultură care ne învață să ne iubim doar dacă ne încadrăm în anumite standarde?

Oana Rotariu: Poate părea complicat. Dar uneori, începutul e simplu:

Luați o foaie de hârtie. Scrieți pe ea toate standardele pe care vi le-a impus societatea: cum ar trebui să arăți, cât să cântărești, ce să porți, cum să te comporți. Citește-le cu voce tare. Și apoi… dă-le foc.

Ați auzit de experimentul cu păianjenul?

Se pune un păianjen pe o coală albă de hârtie. În jurul lui se trasează un cerc cu marker negru. Deși nimic nu-l oprește fizic, păianjenul nu trece linia. Stă captiv acolo, în mijlocul hârtiei, ca și cum linia ar fi un zid.

Așa funcționează și standardele sociale când vorbim despre respectul de sine.

Atâta timp cât credem că valoarea noastră depinde de cum arătăm — și cât de bine ne încadrăm în normele impuse de ceilalți — nu vom putea ieși niciodată din acel cerc. Ne vom opri de fiecare dată în fața unor granițe care nu există în realitate. Granițe pe care le-am învățat, nu pe care le-am ales.

Și cel mai periculos e că, uneori, nici măcar nu le mai vedem. De asta primul pas e să le identifici. De fiecare dată când îți spui „nu pot pentru că…”, notează acel „pentru că” pe o foaie de hârtie. Apoi întreabă-te sincer: Ce s-ar întâmpla cu adevărat dacă aș încălca această regulă? Dacă nu m-aș încadra în acest standard?

De cele mai multe ori, răspunsul este: nimic rău. Doar că… te vei simți mai liber. Și odată cu libertatea, începe să se construiască și respectul de sine — nu acela condiționat de aparențe, ci acela real, care vine din asumare și curaj.

HER SPACE FESTIVAL ROMANIA: În ciuda privirilor ciudate sau pline de judecată, ai reușit la un moment dat să te vezi din nou cu respect. Ce a făcut diferența atunci?

Oana Rotariu: O să fiu sinceră: eu nu am observat niciodată cu adevărat privirile pline de judecată.

Ani după accident, prietenele mele mi-au spus că oamenii se uită ciudat la mine. Dar eu nu mă uitam niciodată la ei — eram prea prinsă în capul meu, în rușinea mea, în cercul ăla invizibil despre care vorbeam mai devreme.

Adevărul e că trăiam cu impresia că toți mă privesc într-un anumit fel, dar poate nu era un adevăr general, ci doar o reflectare a modului în care eu mă vedeam pe mine.

Ce a făcut diferența? Am început, încet, să am grijă de corpul meu. Să-l ascult. Să-l întreb ce are nevoie: odihnă, hrană, sport, machiaj, tratamente de față, creme, masaj… Orice simțeam că îl poate face să se simtă mai bine, încercam să-i ofer. Nu pentru ceilalți. Pentru mine.

Și, pe măsură ce făceam asta, începeam să mă uit din nou în oglindă. La început era greu. Dar, în timp, am început să văd și părțile frumoase, nu doar ceea ce consideram „defecte”. Și asta m-a ajutat să mă respect din nou.

Dacă ar fi să dau un sfat celor care vor să înceapă să-și construiască respectul de sine, aș spune atât:

Începe cu oglinda.

Oglinda poate fi cel mai bun prieten al tău dacă înveți să o privești altfel.

Uită-te în oglindă și caută un singur lucru care îți place la tine. Nu trebuie să fie o parte a corpului — poate fi cum îți stă părul azi, felul în care te-ai îmbrăcat, culoarea lacului de unghii sau perechea de blugi care te face să zâmbești. Nu trebuie să fie inventat. Nu trebuie să fie forțat. Doar real.

Pentru că, în momentul în care începi să vezi un lucru care îți place la tine, creierul tău va începe să caute și altele. Și ușor-ușor, vei descoperi că te respecți mai mult. Că îți place de tine. Că îți pasă de tine.

Iar asta… e începutul unei relații noi cu propriul tău corp. Și cu tine.

HER SPACE FESTIVAL ROMANIA: Ce i-ai spune azi versiunii tale din 2015?

Oana Rotariu: Te iubesc!

HER SPACE FESTIVAL ROMANIA: Cum arată o zi „frumoasă” pentru Oana?

Oana Rotariu: O zi frumoasă pentru mine începe încet. Mă trezesc de voie, pup cățelul, îmi fac ritualul de îngrijire a feței și fac puțină mișcare — cât să-mi simt corpul prezent.

Micul dejun e mereu nelipsit. Apoi urmează telefonul cu mama, telefonul cu prietena mea și câteva ore de lucru cu oamenii pe care îi ghidez prin coaching — un spațiu care mă hrănește la fel de mult cum sper că îi hrănește și pe ei - și câteva ore de studiu.

Seara se încheie cu masa luată în tihnă, mai ales dacă e alături de oamenii mei dragi, plus un serial bun și liniștea de a fi cu mine.

HER SPACE FESTIVAL ROMANIA: Care e cea mai mare iluzie despre vindecare?

Oana Rotariu: Că este o destinație finală. Mult timp am crezut și eu asta: că, dacă fac tot „ce trebuie”, la un moment dat voi fi „vindecată”. Că voi ajunge într-un punct în care nimic nu mă mai doare, nu mă mai atinge, nu mă mai dezechilibrează.

Adevărul este că vindecarea nu e o întoarcere la ce eram. Pentru că, de cele mai multe ori, ce eram înainte era doar o versiune care încerca să reziste, nu să trăiască.

Vindecarea e un drum. Uneori lin, alteori haotic. Un drum care se repetă, care te întoarce, care te surprinde. E un proces ciclic, nu o linie dreaptă. Nu te „eliberezi” de tot ce te doare ca să te transformi într-o variantă impenetrabilă — ci înveți să porți durerea altfel. Mai conștient. Mai blând. Mai asumat.

Și poate cel mai important: vindecarea nu înseamnă să împachetezi suferința frumos într-o lecție.

Unele lucruri nu au fost menite să te învețe nimic. Au fost doar nedrepte. Iar tu ai supraviețuit lor — și asta e suficient.

HER SPACE FESTIVAL ROMANIA: Cum ai încuraja femeile care nu se simt bine în pielea lor sau nemulțumite de felul în care se văd?

Oana Rotariu: Nu le-aș încuraja. Pentru că nu cred în încurajări rapide atunci când cineva e copleșit de rușine, durere sau neputință. Le-aș spune doar că tot ceea ce simt este valid. Că nu sunt “stricate”. Doar rănite.

Nu le-aș spune să se iubească. Le-aș învăța cum să se privească altfel.

Cum să se uite în oglindă cu alți ochi.

Cum să-și spună cu voce tare tot ce urăsc sau resping la ele.

Cum să-și asume ceea ce simt — fără să se judece pentru asta.

Și cum, pas cu pas, să transforme acele dureri în cele mai mari surse de putere.

Pentru că acolo unde azi simți rușine, mâine poate să încolțească curajul.

Pentru că adevărul e dur, dar întotdeauna te eliberează.

Mulțumim, Oana!

***

Puteți descoperi mai multe despre activitatea Oanei accesând site-ul său, www.oanarotariu.com

Totodată, o puteți întâlni la HER SPACE FESTIVAL ROMANIA – FRUMUSEȚEA ÎN ERA TEHNOLOGIEI, care are loc între 18-19 Octombrie 2025, la URBAN Hub, București. Va fi prezentă la secțiunea “Povești de viață inspiraționale”, cu prelegerea “Văzută, nu validată”, precum și cu atelierul adresat tuturor celor care sunt interesați să își reconstruiască relația cu propriul corp și să reducă dependența de validarea externă – “Între reflexie și adevăr”.

Biletele sunt disponible aici, iar abonarea la newsletterul nostru îți oferă o reducere de până la 82 de lei la biletul achiziționat.