INTERVIU: Cosmina Grigore, fondatoare Asociația Imunis, “Oamenii vor ca medicul să repare ceea ce ei au îmbolnăvit. Și, imediat ce își repară corpul, se întorc la? Exact, viața de dinainte!”

Zi de zi alergăm, bifăm, supraviețuim, până într-o zi când organismul ne obligă, practic, să ne oprim și să ne întrebăm cine suntem cu adevărat.

Pentru Cosmina Grigore, fondatoarea Asociației Imunis, diagnosticul de cancer de sân nu a fost doar o ruptură, ci începutul unei renașteri: o reîntoarcere la sine, la feminitate, la autenticitate și la responsabilitatea de a-ți locui propriul corp.

În interviul de mai jos, Cosmina vorbește despre viața de după diagnostic, despre presiunea de a reveni la „normal”, despre feminitate și despre felul în care ne consumăm timpul, energia și sănătatea, fără să ne dăm seama și, distructiv, de cele mai multe ori. 

Cosmina Grigore, fondatoare Asociația Imunis (sursa foto: Arhiva personală)

HER SPACE FESTIVAL ROMANIA: Ai primit diagnosticul de cancer de sân în 2013, iar experiența aceea te-a determinat să înființezi Asociația Imunis. Ce s-a schimbat cel mai profund în felul în care te priveai pe tine după diagnostic?

Cosmina Grigore: Când am primit diagnosticul, acum 13 ani, s-a schimbat ceva fundamental în mine: am înțeles la nivel VISCERAL că nu trăiam. Mimam că trăiesc în sensul în care bifam task după task și mă temeam că am ratat vreun task sau că va zice cineva despre mine că nu am făcut nu știu ce task.

Mai mult, când mă uitam în oglindă vedeam un motiv de autocritică, de nemulțumire. Vedeam o femeie obosită, care nu doar că arăta obosită, cu tenul tern și ochii stinși, ci se simțea obosită emoțional.

După diagnostic s-a schimbat pofta mea de viață, pofta de mine vie, de mine cea care râde, care e jucăușă, care își urmează visele, indiferent că sunt mari sau mici.

Post diagnostic am devenit eroina vieții mele. Am încetat să mai fiu personajul negativ, frustrat, îngrijorat și obosit din poveste.

Construirea asociației este parte din renașterea mea și, mai degrabă, din întâlnirea mea cu mine, cea autentică. Nu a fost și nici nu va fi o asociație ca oricare alta pentru simplul fapt că refuz să creez ceva care nu mă bucură extraordinar, care nu mă oglindește sau care nu schimbă real ceva.

HER SPACE FESTIVAL ROMANIA: Una dintre temele cărora le-ai dedicat multă energie este „Feminitate după cancer”. Vrem să știm mai mult de unde a pornit ideea. Care este imaginea pe care o femeie o are despre propriul corp după un diagnostic oncologic și după tratamente?

Cosmina Grigore: În 2015, la 2 ani după mastectomie, am conștientizat că mă focusasem 100% pe supraviețuire, pe a învăța cum funcționează imunitatea, sistemul de regenerare celulară și de detoxifiere. Petrecusem 2 ani învățând și testând ce terapii și protocoale îmi sunt benefice și uitasem complet de mine ca femeie. Nu mai aveam libidou, senzualitate și nicio simțire interioară feminină. Tratam totul din punct de vedere funcțional, corect din punct de vedere medical/imunitate. Intrebarea “și acum cine mai sunt?” trona încă în fiecare celulă și nu știam cum să-i răspund.

Am creat în 2015 un prim seminar despre sexualitate post diagnostic oncologic, deoarece vroiam să stau de vorba și cu alte paciente, să văd cum este și pentru ele. Nu a venit aproape nimeni la acel seminar. La asta s-au adăugat anumite lucruri care mi-au fost spuse, de genul: “De ce mai porți fustă scurtă, nu te-a bătut suficient Dumnezeu?” sau “Ar trebui să îți vezi de tratamente, nu de machiaje”.

Mi-am dat seama că încercam să înțeleg cine sunt ca femeie după diagnostic într-o societate optuză în care inclusiv femeilor care treceau prin cancer le era foarte greu să vorbească despre asta.

Așa că, din 2016, am început să mă focusez pe feminitate: pe feminitatea mea și pe tot ce puteam învăța, citi, studia despre feminitate. Totul de la echilibrare hormonală, ciclicitate, creativitate, tantra și până la coduri din spiritualitate și astrologie. Așa mi-am propus, în 2016, să fac tot ce ține de mine ca să devin femeia visurilor mele. Iar un an mai târziu am creat prima campanie a asociației, numită “Feminitate dupa cancer”. Sunt 8 scrisori scrise de mine pentru femeile din Romnia, care încă pot fi citite pe www.cosminagrigore.com.

De atunci, am creat și programe cu același nume la Imunis, 3 expoziții și multe experiențe de transformare.

Am observat că un diagnostic de cancer te schimbă indiferent cât de bine te cunoșteai, cât de sigură erai pe tine sau cât de mult îți iubeai corpul.

“Feminitate dupa cancer” este mișcarea care mă caracterizează de cel puțin 11 ani – a inceput cu mine și continuă cu femeile cu care am lucrat sau care au participat la programele Imunis.

Ce trebuie să înțelegem este că un astfel de diagnostic nu este ușor de dus, nici pe termen scurt – imediat dupa diagnostic, dar nici pe termen lung – când orice recidivă sau metastazare ar prăbuși multe. Imi doresc ca mișcarea “Feminitate dupa cancer” să ajungă la cât mai multe femei care au fost impactate de un diagnostic de cancer – personal, în familie, ca medic sau asistentă medicală.  

HER SPACE FESTIVAL ROMANIA: Există o presiune foarte mare asupra femeilor de a reveni repede la „viața de dinainte” după tratament. Este realist acest lucru? Sau ar trebui să vorbim mai degrabă despre construirea unei noi vieți?

Cosmina Grigore: Cred că este cea mai mare greșeala să cauți să revii sau să permiți să se pună presiune pe tine să revii la viața care a dus la un astfel de diagnostic.

De ce sa revii la viața de dinainte? Doar pentru că e singura viață pe care o știi? Doar pentru că nu ai terminat încă de digerat diagnosticul și efectele lui asupra corpului, emoțiilor și vieții tale? Sigur că vor rămâne multe elemente din vechea viață – dar ce elemente și în ce doze, asta trebuie gândit strategic.

Atunci când suntem în plină revoluție – iar cancerul generează o revoluție – sigur că vom căuta ceva familiar, sigur, un teritoriu pe care să știm să-l navigăm. Dar, consider o capcană reîntoarcerea la viața de dinainte de diagnostic. Cancerul aduce mari lecții și simpla integrare a acestor lecții va determina schimbări în viața ta.

Personal optez pentru construirea unei vieți noi, în care elementele pe care le păstrăm din vechea viață să fie atent selecționate și distribuite. 

HER SPACE FESTIVAL ROMANIA: Ai trecut printr-o experiență care ți-a schimbat radical perspectiva asupra vieții. Ce ai învățat despre felul în care ne consumăm timpul și energia pe lucruri care, de fapt, nu contează?

Cosmina Grigore: Adevărul este că totul contează. Dar în doze diferite și în diferite ranguri de priorități. Perspectiva asupra vieții mi s-a schimbat când mi s-a schimbat perspectiva asupra morții. Folosesc moartea drept barometru pentru a selecta ce este cu adevărat relevant în X moment al vieții mele. Pentru că totul ar putea conta, dar nu totul mă ajută să construiesc contexte în care sufletul meu se poate exprima.

Ce am observat lucrând atât cu oameni în diferite stadii ale cancerului – de la fazele incipiente la fazele terminale, dar și cu oameni care doar au fost impactați de cancer sau care nici măcar nu iau în calcul ceva de genul? – că, efectiv, nu înțelegem cu ce monedă cumpărăm totul în viață. Iar acea monedă este timpul. Ireversibil. Iar dacă nu l-ai cheltuit cum trebuie, ești un investitor ineficient pentru sufletul tău. Căci pentru el joci pe bursa vieții.

Atâta timp cât nu înțelegem moneda principală cu care gestionăm totul, nu vom ști nici cum să ne folosim darurile: puterea de a alege, discernământul, imaginația, creativitatea, căldura și atingerea unei ființe vii și multe, multe altele. Și nu vom ști nici cum să navigăm tristețea, durerea, înfrângerea, dezamăgirea, trădarea, moartea celorlalți și a altor versiuni ale noastre.

HER SPACE FESTIVAL ROMANIA: Ai transformat propria experiență de pacientă într-o misiune de a-i ajuta pe ceilalți. Ce ai fi avut nevoie să auzi tu în 2013, imediat după ce ai primit diagnosticul, și nu ți-a spus nimeni?

Cosmina Grigore: Pare întrebare AI, dar aleg să răspund.

Iată ce îmi vine în minte acum că aș fi avut nevoie să aud și nu mi-a spus nimeni: “Vei crede că trebuie să supraviețuiești ca să trăiești viața pe care nu ai trăit-o încă. Sau ca să nu îi fie fiicei tale dor de tine, ca să nu sufere soțul tău. Sau mama. Ca să ai bani să călătorești în lume sau să afli ce ești în stare să faci și să fii. Dar, de fapt, trebuie să trăiești pentru un singur lucru: ca să îți vezi lumina din ochi. Când o să o vezi, vei ști ce ai de făcut mai departe. Și cum. Și când. Și de ce. Și când e gata.”

Dacă mi-ar fi spus asta cineva în 2013, i-aș fi spus că nu înțelege prin ce trec și să mă lase cu sentimentalismele, că eu am de supraviețuit pentru fiica mea, viața mea, iubirea vieții mele – soțul meu. Nu i-aș fi dat crezare și nu i-aș fi urmat sfatul. Dar ar fi fost ce aș fi avut nevoie să aud ca să pot pune jos povara presiunii supraviețuirii. De la un moment dat am început să-mi văd lumina din ochi și de atunci am știut că asta era tot ce avusesem de făcut. Restul era un mare, mare bonus! Și este în continuare. Și știu acum că sunt acea lumină, am vazut-o în ochii mei, locuindu-mă din interior. Știu ce o stinge și știu ce îi dă strălucire. Și așa știu să fiu EU.

HER SPACE FESTIVAL ROMANIA: Ce facem, în mod obișnuit, împotriva propriului nostru corp fără să ne dăm seama?

Cosmina Grigore: Hai să începem prin a conștientiza câți dintre noi ne mai amintim ce am învățat la biologie, la chimie sau la fizică.

Pentru că nu au știut să ne predea aceste materii într-un mod în care să înțelegem că avem nevoie să știm cum ne funcționează corpul, am ajuns să nu știm anatomia și fiziologia corpului.

Pornind de aici, de la faptul că nu înțelegem cum este menit să funcționeze corpul, nu știm nici să îl întreținem și nu intelegem nici ce îl afectează, de fapt. Și deoarece corpul are multe mecanisme de compensare, nici nu ne dîm seama imediat ce îl afectează. Ci doar când se acumulează efectele negative ale alegerilor noastre asupra lui.

Fiecare amânare a nevoilor, fiecare carență nutrițională, fiecare oră de somn deficitar, fiecare expunere la toxicitate – totul contează. Schimbă chimia corpului punctual, gradual sau poate chiar ireversibil, în cazuri anume.

Oamenii își apără mai degrabă adicțiile decât sănătatea. Mai degrabă poftele decât nevoile fiziologice ale corpului. Mai degrabă prieteniile decât integritatea procesului de regenerare celulară.

Oamenii vor bani, nu neapărat echilibru hormonal. Oamenii vor ca medicul să repare ceea ce ei au îmbolnăvit. Și, imediat ce își repară corpul, se întorc la? Exact, viața de dinainte! 

Personal, ca om trecut prin cancer, aș recomanda prioritizarea relației cu corpul și înțelegerea anatomiei și fiziologiei propriei case. E ca și când ai locui într-o casă și nu te-ar interesa ce se întâmplă dacă apeși un anumit buton. Și-l lași pornit pentru că “nu pare că face mare lucru”. Dar peste ani primești o mare notă de plată la curent electric.

Dacă nu înțelegem corpul, nici nu o să ne dăm seama ce facem împotriva lui. Și nimeni nu e dator să știe asta pentru noi. Este responsabilitatea noastră să învățăm să ne locuim, îngrijim și curățăm casa, adică corpul.

Mulțumim, Cosmina Grigore!

***

Pe Cosmina Grigore o puteți întâlni pe 11 Octombrie, la deGalben (Piața Amzei, București), la TINEREȚTE FĂRĂ BRĂTÂNEȚE?, unde va vorbi despre cum pot femeile să își regăsească forța, delicatețea și identitatea feminină după traume sau schimbări majore, dar și cum ar putea să își construiască propria versiune autentică, fără compromisuri.

Descoperă mai multe despre ceea ce va aborda în cadrul acestei ediții, aici.