INTERVIU: Lotta Brännström, Norvegia, “Trebuie să mutăm atenția de la acțiunile femeilor care se confruntă cu violența către comportamentul și responsabilitatea agresorului!”
În cadrul seriei europene de interviuri FEARLESS - Voices from Europe, am stat de vorbă cu Lotta Brännström, Communications Advisor în cadrul Krisesentersekretariatet - Secretariatul Norvegian al Centrelor de Criză.
Organizația reunește centrele de criză din Norvegia și lucrează pentru consolidarea protecției și sprijinului oferit persoanelor afectate de violență domestică. Sistemul norvegian se bazează pe o rețea de servicii gratuite și accesibile, iar municipalitățile au obligația legală de a asigura accesul la centre de criză pentru persoanele expuse violenței sau amenințărilor cu violența în relații apropiate.
În interviul acordat blogului nostru, Lotta Brännström vorbește despre barierele care le împiedică pe femei să ceară ajutor, importanța intervenției timpurii și a educației, rolul centrelor de criză și despre felul în care tehnologia a schimbat formele de violență, permițând controlul, hărțuirea și supravegherea să continue și dincolo de spațiul fizic.
HER SPACE FESTIVAL ROMANIA: Care sunt cele mai mari provocări cu care se confruntă femeile care trec prin violență atunci când încearcă să obțină ajutor și protecție în Norvegia?
Lotta Brännström: Deși Norvegia are un sistem de sprijin relativ bine dezvoltat, care include centre de criză, servicii medicale, poliție și servicii sociale, accesarea protecției nu este întotdeauna simplă. De asemenea, multe dintre barierele cu care se confruntă femeile apar cu mult înainte ca acestea să ceară ajutor.
Printre aceste bariere se numără frica și preocupările legate de siguranță, lipsa de încredere în sistem, dependența financiară, stigmatizarea socială și rușinea. Multe femei se tem de consecințele plecării dintr-o relație abuzivă, în special atunci când sunt implicați copii. Frica de răzbunare, dependența economică, rușinea și teama că nu vor fi crezute le pot împiedica, de asemenea, să ceară ajutor.
Pentru femeile din comunități minoritare sau cu background de migrante, pot exista bariere suplimentare, precum dificultățile de limbă, cunoașterea limitată a propriilor drepturi, izolarea socială sau incertitudinea cu privire la modul în care solicitarea de ajutor le-ar putea afecta statutul de rezidență.
O altă provocare este asigurarea unui sprijin coordonat. Părăsirea unei relații abuzive este rareori un singur eveniment. Este adesea un proces lung și complicat, care presupune acces la o locuință sigură, independență financiară, asistență juridică și sprijin psihosocial continuu.
Prin urmare, principala provocare nu este pur și simplu să existe ajutor, ci să ne asigurăm că femeile îl pot accesa în siguranță, își înțeleg opțiunile și primesc sprijin pe tot parcursul procesului de reconstrucție a vieții lor.
HER SPACE FESTIVAL ROMANIA: Cum lucrează centrele de criză din Norvegia pentru a se asigura că femeile și copiii afectați de violență primesc sprijinul de care au nevoie?
Lotta Brännström: Conform Legii norvegiene privind centrele de criză (Krisesenterloven), municipalitățile au responsabilitatea legală de a se asigura că femeile, bărbații și copiii expuși violenței sau amenințărilor cu violența în relații apropiate au acces la serviciile centrelor de criză.
Serviciile sunt gratuite, iar oamenii pot contacta direct un centru de criză, fără recomandare medicală sau programare.
Centrele de criză oferă mult mai mult decât cazare de urgență. Ele oferă o combinație de servicii, printre care:
cazare temporară sigură, disponibilă 24/7;
servicii de zi, consiliere individuală și sprijin emoțional;
informații despre drepturile legale și măsurile de protecție disponibile;
sprijin pentru contactarea poliției, serviciilor medicale, NAV, specialiștilor în drept și altor instituții relevante.
Un principiu important al sistemului norvegian este că, deopotrivă, copiii sunt recunoscuți ca persoane cu propriile nevoi și drepturi, nu doar ca însoțitori ai mamelor lor (sau, în rare cazuri, ai taților).
Copiii care au asistat la violență domestică sau au fost victime ale acesteia pot avea nevoie de sprijin individual, stabilitate emoțională și ajutor pentru a-și păstra legătura cu școala, grădinița și activitățile de zi cu zi. Prin urmare, serviciile centrelor de criză trebuie să țină cont de nevoile specifice ale copiilor și să contribuie la protejarea drepturilor lor pe perioada șederii.
În același timp, există în continuare provocări. Accesul la locuințe adecvate pe termen lung, diferențele dintre resursele locale și coordonarea dintre servicii pot afecta continuitatea și accesul la sprijin.
HER SPACE FESTIVAL ROMANIA: Ce rol au campaniile de informare publică și comunicarea în încurajarea victimelor să ceară ajutor și în combaterea atitudinilor care învinovățesc victima?
Lotta Brännström: Campaniile de informare publică și comunicarea pot avea un rol important prin creșterea gradului de conștientizare cu privire la diferitele forme de violență, oferirea de informații despre serviciile disponibile și combaterea atitudinilor și concepțiilor greșite dăunătoare.
Unul dintre cele mai importante mesaje pe care trebuie să le transmitem este că violența domestică nu este niciodată responsabilitatea persoanei care o trăiește și că poate afecta persoane din toate mediile sociale, culturale, religioase și economice.
Atitudinile care învinovățesc victima pot fi profund dăunătoare. Întrebări precum „De ce nu a plecat?” sau „De ce a rămas atât de mult?” nu țin cont de complexitatea relațiilor abuzive, inclusiv de frică, control coercitiv, dependență financiară, amenințări și manipulare emoțională.
Trebuie să mutăm atenția de la acțiunile femeilor care se confruntă cu violența către comportamentul și responsabilitatea agresorului.
Campaniile și comunicarea sunt deosebit de importante pentru persoanele care poate nu recunosc ceea ce li se întâmplă drept violență sau abuz ori care sunt îngrijorate pentru cineva apropiat.
Taushet tar liv („Tăcerea ucide”) este un exemplu de campanie norvegiană.
Există, de asemenea, aspecte precum rușinea, vinovăția sau teama că nu vor fi crezute, care pot face și mai dificilă solicitarea ajutorului. De aceea, informațiile trebuie să fie accesibile, atractive și incluzive. Asta înseamnă informații disponibile în mai multe limbi, pe platforme diferite și adaptate unor comunități și categorii de vârstă diferite.
În Norvegia, Dinutvei.no este un alt exemplu. Este o resursă națională de informare despre violența domestică și abuzul sexual, care oferă informații despre diferitele forme de violență, serviciile de sprijin disponibile și locurile unde poate fi solicitat ajutor.
HER SPACE FESTIVAL ROMANIA: Cât de importante sunt intervenția timpurie și prevenția, în special atunci când lucrăm cu tineri și adolescenți?
Lotta Brännström: Intervenția timpurie și prevenția sunt esențiale dacă vrem să reducem violența domestică pe termen lung. Este, desigur, important să intervenim după ce violența s-a produs, dar trebuie să abordăm și atitudinile, comportamentele și normele sociale care permit apariția violenței.
Tinerii reprezintă un grup deosebit de important, deoarece adolescența este perioada în care se formează și se conturează ideile despre relații, limite, roluri de gen și comportamente acceptabile.
Prin urmare, prevenția ar trebui să înceapă devreme și să includă educație adaptată vârstei despre relații sănătoase, consimțământ, egalitate, reglarea emoțiilor, respectarea limitelor personale și recunoașterea semnalelor timpurii ale comportamentului de control sau abuziv.
Școlile au un rol important în acest proces și ar trebui să își actualizeze educația sexuală.
De asemenea, trebuie să fim mai dispuși să recunoaștem și să abordăm influența pornografiei și accesul facil al tinerilor la conținut sexual violent și degradant, online.
Ar trebui să ne punem întrebări serioase despre modul în care expunerea repetată la conținut violent care prezintă umilirea, obiectificarea sau violența sexuală împotriva femeilor influențează în mod negativ înțelegerea pe care tinerii o au despre sexualitate, consimțământ, egalitate de gen și relații sănătoase.
Acest lucru este cu atât mai relevant atunci când pornografia devine o sursă de informații despre sex și sexualitate în absența unor discuții deschise, informate și adaptate vârstei despre sex, intimitate, consimțământ și respect reciproc.
Un alt aspect important al intervenției timpurii este identificarea copiilor care cresc în familii afectate de violență domestică. Sprijinul acordat timpuriu este important atât pentru gestionarea efectelor imediate ale violenței, cât și pentru reducerea riscului unor consecințe negative pe termen lung, a expunerii repetate la violență și pentru întreruperea ciclului violenței.
Prevenția înseamnă și să lucrăm cu băieții și tinerii bărbați și să îi includem în discuțiile despre masculinitate, consimțământ, egalitate și atitudini și relații bazate pe respect.
HER SPACE FESTIVAL ROMANIA: Ați observat schimbări în formele de violență cu care se confruntă femeile ca urmare a tehnologiei digitale, precum hărțuirea online, controlul digital, cyberstalking-ul sau abuzul bazat pe imagini?
Lotta Brännström: Tehnologia digitală a schimbat semnificativ modalitățile prin care poate fi exercitată violența domestică, iar aceasta este o problemă din ce în ce mai importantă.
Abuzul facilitat de tehnologie le oferă agresorilor instrumente suplimentare pentru a-și monitoriza, intimida, controla și hărțui partenerele.
În mod „tradițional”, ajungerea într-un loc sigur putea oferi o anumită distanță imediată față de agresor. Astăzi, tehnologia digitală permite ca hărțuirea, supravegherea și controlul coercitiv să continue indiferent de distanța geografică. Acest lucru creează, evident, provocări suplimentare pentru planificarea siguranței. Pentru centrele de criză, devine astfel din ce în ce mai important ca siguranța digitală să facă parte din evaluarea generală a riscului. Aceasta poate presupune discutarea setărilor privind partajarea locației, securitatea conturilor, dispozitivele conectate, dovezile digitale și riscurile generale asociate comunicării online.
Acest subiect se leagă și de o problemă mai amplă pe care am menționat-o anterior: mediul digital în care tinerii își formează înțelegerea despre gen, sexualitate și relații.
Accesibilitatea pornografiei violente și degradante, precum și a conținutului online care normalizează misoginia și obiectificarea femeilor ridică preocupări importante cu privire la atitudinile față de femei, consimțământ și violență sexuală. Aceste aspecte trebuie tratate serios ca parte a activităților mai ample de prevenție.
NB: Am efectuat cercetări privind hărțuirea online în rândul adolescenților în afara relațiilor romantice, inclusiv ceea ce se întâmplă în mediul școlar și în timpul liber al fetelor tinere. Scrise în limba engleză, le puteți găsi aici:
“You are so ugly, you whore”- girls in rural Sweden discuss and address gendered violence
Girls’ Perspectives on Gendered Violence in Rural Sweden: Photovoice as a Method for Increased Knowledge and Social Change
HER SPACE FESTIVAL ROMANIA: Ce lecții din sistemul norvegian al centrelor de criză considerați că ar putea fi utile organizațiilor și profesioniștilor din alte țări europene?
Lotta Brännström: În Norvegia, Legea privind centrele de criză (intrată în vigoare în 2010) stabilește obligația legală a municipalităților de a se asigura că persoanele care se confruntă cu violență domestică au acces la servicii oferite de centrele de criză. Aceasta creează o bază structurală importantă pentru protecție și sprijin, în loc ca acestea să depindă exclusiv de organizații voluntare sau inițiative pe termen scurt.
Un alt aspect important este abordarea cu prag redus de acces. Femeile pot contacta direct un centru de criză, fără recomandare sau programare, iar accesul la serviciu nu depinde de raportarea prealabilă a violenței la poliție.
În același timp, consider că este important să recunoaștem că sistemul norvegian este departe de a fi perfect. Capacitatea, personalul și resursele adecvate sunt esențiale pentru ca municipalitățile să își poată îndeplini obligațiile în practică. Serviciile și accesul pot varia geografic, iar distanțele mari pot crea bariere practice, în special în zonele rurale și în regiunile dispersate geografic.
Centrele de criză trebuie, de asemenea, să fie pregătite să răspundă unor situații complexe care implică violență psihologică, abuz digital, copii expuși la violență, probleme de sănătate mintală și nevoia de sprijin coordonat pe termen lung. Resursele sustenabile, personalul adecvat și atenția politică acordată în mod constant domeniului violenței domestice sunt esențiale.
Iată patru elemente ale abordării norvegiene care pot fi deosebit de utile la nivel internațional:
Un cadru juridic clar: Protecția și sprijinul ar trebui recunoscute ca responsabilități publice, susținute de legislație, finanțare sustenabilă și standarde clare.
Servicii gratuite și accesibile: Situația financiară nu ar trebui să determine dacă o femeie sau un copil poate accesa protecție. Serviciile ar trebui să fie disponibile atunci când este nevoie, inclusiv în afara programului normal de lucru.
Recunoașterea copiilor ca indivizi cu propriile drepturi: Copiii afectați de violența domestică necesită atenție independentă, informații adecvate, sprijin emoțional și evaluări individuale de siguranță.
O abordare holistică și coordonată: Centrele de criză nu pot rezolva singure toate provocările. Sprijinul eficient depinde de cooperarea cu furnizorii de servicii medicale, poliția, serviciile sociale și de asistență, serviciile de protecție a copilului, serviciile de locuințe și profesioniștii din domeniul juridic. În Norvegia, cooperarea și coordonarea cu alte părți ale sistemului public de sprijin sunt, de asemenea, încorporate în Legea privind centrele de criză.
Un drept legal are sens doar dacă poate fi accesat în practică.
Rundskriv til krisesenterloven | Bufdir
Mulțumim, Lotta Brännström!
***
INTERVIEW: Lotta Brännström, Norway, “We need to shift the focus away from questioning the actions of women experiencing violence and towards the behavior and responsibility of the abuser!”
As part of our European interview series, FEARLESS – Voices from Europe, we spoke with Lotta Brännström, Communications Advisor at Krisesentersekretariatet – the Norwegian Secretariat of Crisis Centres.
The organisation brings together crisis centres across Norway and works to strengthen protection and support for people affected by domestic violence. Norway’s system relies on a network of free and accessible services, with municipalities legally required to ensure access to crisis centres for people exposed to violence or threats of violence in close relationships.
In our interview, Lotta Brännström discusses the barriers that prevent women from seeking help, the importance of early intervention and education, and the role of crisis centres. She also explores how technology has transformed the nature of abuse, enabling control, harassment and surveillance to continue beyond the physical space.
HER SPACE FESTIVAL ROMANIA: What are the biggest challenges women facing violence encounter when trying to access help and protection in Norway?
Lotta Brännström: Although Norway has a relatively well-established support system, including crisis centres, healthcare services, police and social welfare services, accessing protection is not always straightforward. Also - many of the barriers that women face, exist long before they reach out for help. These barriers may include fear and safety concerns, lack of trust in the system, financial dependency, social stigma and shame. Many women are afraid of the consequences of leaving an abusive relationship, particularly when children are involved. Fear of revenge, economic dependency, shame and concerns about not being believed can also prevent women from seeking help.
For women with minority or migrant backgrounds, additional barriers may include language difficulties, limited knowledge of their rights, social isolation or uncertainty about how seeking help might affect their residence status.
Another challenge is ensuring that women receive coordinated support. Leaving an abusive relationship is rarely one single event. It is often a long and complicated process that requires access to safe housing, financial independence, legal assistance and continued psychosocial support. The key challenge is therefore not simply making help available, but ensuring that women can access it safely, understand their options and receive support throughout the entire process of rebuilding their lives.
HER SPACE FESTIVAL ROMANIA: How do crisis centres in Norway work to ensure that women and children affected by violence receive the support they need?
Lotta Brännström: Under the Norwegian Crisis Centre Act (Krisesenterloven), municipalities have a legal responsibility to ensure that women, men and children exposed to violence or threats of violence in close relationships have access to crisis-centre services. The services are free of charge, and people can contact a crisis centre directly without a referral or appointment.
Crisis centres provide much more than emergency accommodation. They offer a combination of services, including:
Safe, temporary accommodation available 24/7;
Day services, individual counselling and emotional support;
Information about legal rights and available protection measures;
Assistance in contacting the police, healthcare services, NAV, legal professionals and other relevant agencies.
An important principle in the Norwegian system is that children are recognized as individuals with their own needs and rights, rather than simply accompanying their mothers (or on rare occasions fathers). Children who have witnessed or experienced domestic violence may need individual support, emotional stability and help maintaining their connection to school, kindergarten and everyday activities. Crisis-centre services are therefore required to take children's particular needs into account and help ensure that their rights are protected during their stay.
At the same time, challenges remain. Access to suitable long-term housing, differences in local resources and coordination between services can affect the continuity and access of support.
HER SPACE FESTIVAL ROMANIA: What role do public awareness campaigns and communication play in encouraging victims to seek help and in challenging victim-blaming attitudes?
Lotta Brännström: Public awareness campaigns and communication can play an important role by increasing awareness of different forms of violence, providing information about available support services and challenging harmful attitudes and misconceptions.
One of the most important messages we need to communicate is that domestic violence is never the responsibility of the person experiencing it and that domestic violence can affect people across all social, cultural, religious and economic backgrounds. Victim-blaming attitudes can be deeply harmful. Questions such as "Why didn't she leave?" or "Why did she stay so long?" fail to recognize the complexity of abusive relationships, including fear, coercive control, financial dependency, threats and emotional manipulation. We need to shift the focus away from questioning the actions of women experiencing violence and towards the behavior and responsibility of the abuser!
Campaigns and communication is particularly important for reaching people who may not recognize what they are experiencing as violence or abuse, or who may be concerned about someone close to them. Taushet Tar liv (silence kills) is one example of a Norwegian campaign.
There may also be aspects of shame, guilt or fear of not being be believed, which can make it more difficult to seek help. Information must therefore be accessible, engaging and inclusive. This means providing information in different languages, using multiple platforms and adapting information to different communities and age groups. In Norway, Dinutvei.no is another example of this approach. It is a national information resource on domestic violence and sexual abuse that provides information about different forms of violence, available support services and where to seek help.
HER SPACE FESTIVAL ROMANIA: How important is early intervention and prevention, particularly when working with young people and adolescents?
Lotta Brännström: Early intervention and prevention are crucial if we want to reduce domestic violence in the long term. Responding to violence after it has occurred is obviously important, but we also need to address the attitudes, behaviors and social norms that allow violence to develop. Young people are a particularly important target group because adolescence is a period when ideas about relationships, boundaries, gender roles and acceptable behavior are being formed and shaped.
Preventive work should therefore begin early and include age-appropriate education about healthy relationships, consent, equality, emotional regulation, respect for personal boundaries and how to recognize early warning signs of controlling or abusive behavior. Schools have an important role to play in this work (and should update their sex education).
We also need to be more willing to acknowledge and address the influence of pornography, and the easy access (that young people have) to violent and degrading sexual content online. We should be asking serious questions about how repeated exposure to violent content that are portraying humiliation, objectification or sexual violence against women, have negative influence on young people's understanding of sexuality, consent, gender equality and healthy relationships. This is particularly relevant when pornography becomes a source of information about sex and sexuality in the absence of open, informed and age-appropriate conversations about sex, intimacy, consent and mutual respect.
Another important aspect of early intervention is identifying children who grow up in homes affected by domestic violence. Early support is important both for addressing the immediate impact of violence and for reducing the risk of long-term negative consequences, further exposure to violence and/or to break the cycle of using violence. Prevention also means working with boys and young men, and to include them in conversations about masculinity, consent, equality and respectful attitudes and relationships.
Does childhood exposure to violence have a lasting impact? A longitudinal study of revictimization, health, substance use, and social relations among young people who were subjected to violence during childhood - NKVTS English
HER SPACE FESTIVAL ROMANIA: Have you seen changes in the forms of violence women face as a result of digital technology, such as online harassment, digital control, cyberstalking or image-based abuse?
Lotta Brännström: Digital technology has significantly changed the ways in which domestic violence can be perpetrated, and this is an increasingly important issue. Technology-facilitated abuse provides perpetrators with additional tools to monitor, intimidate, control and harass their partners.
“Traditionally”, reaching a safe location could provide some immediate distance from the perpetrator. Today, digital technology allows harassment, surveillance and coercive control to continue across geographical boundaries. This obviously creates additional challenges for safety planning. For crisis centres, it is therefore increasingly important to consider digital safety as part of their overall risk assessments. This may involve discussing location-sharing settings, account security, connected devices, digital evidence and the overall risks associated with online communication.
This also connects to a broader issue I mentioned earlier: the digital environment in which young people develop their understanding of gender, sexuality and relationships. The accessibility of violent and degrading pornography, as well as online content that normalizes misogyny and the objectification of women, raises important concerns about attitudes towards women, consent and sexual violence. These issues need to be taken seriously as part of our wider prevention work.
NB: I have conducted research on online harassment among adolescents outside romantic relationships, including what happens in school settings and during young girls' leisure time. Written in English, you can find them here:
“You are so ugly, you whore”- girls in rural Sweden discuss and address gendered violence
Girls’ Perspectives on Gendered Violence in Rural Sweden: Photovoice as a Method for Increased Knowledge and Social Change
HER SPACE FESTIVAL ROMANIA: What lessons from the Norwegian crisis-centre system do you think could be useful for organisations and professionals working to improve support for victims in other European countries?
Lotta Brännström: In Norway, the Crisis Centre Act (came into force in 2010), places a legal obligation on municipalities to ensure that people experiencing domestic violence have access to crisis-centre services. This creates an important structural foundation for protection and support rather than relying exclusively on voluntary organizations or short-term initiatives.
Another important aspect is the low-threshold approach. Women can contact a crisis centre directly without a referral or appointment, and access to the service is not dependent on first reporting the violence to the police.
However, I also think it is important to acknowledge that the Norwegian system is far from perfect. Adequate capacity, staffing and resources are essential if municipalities are to fulfil these obligations in practice. Services and access can vary geographically, and long distances can create practical barriers to accessing crisis-centre services, particularly in rural and geographically dispersed areas.
Crisis centres also need to be equipped to respond to complex situations involving psychological violence, digital abuse, children exposed to violence, mental health challenges and the need for long-term coordinated support. Sustainable resources, appropriate staffing and continued political attention to the domestic violence sector is essential.
Here are four elements of the Norwegian approach that may be particularly useful internationally:
1. A clear legal framework: Protection and support should be recognized as public responsibilities, supported by legislation, sustainable funding and clear standards.
2. Accessible free services: Financial circumstances should not determine whether a woman or child can access protection. Services should be available when needed, including outside normal working hours.
3. Recognizing children as individuals with their own rights: Children affected by domestic violence require independent attention, appropriate information, emotional support and individual safety assessments.
4. A holistic and coordinated approach: Crisis centres cannot address every challenge alone. Effective support depends on cooperation with healthcare providers, police, social and welfare services, child welfare services, housing services and legal professionals. In Norway, cooperation and coordination with other parts of the public support system are also embedded in the Crisis Centre Act.
A legal right is only meaningful if it can be accessed in practice.
Rundskriv til krisesenterloven | Bufdir
Thank you, Lotta Brännström!
Comentarii