Bunatatea este un tip de comportament marcat de acte de generozitate, consideratie sau preocupare pentru ceilalti, fara a astepta laude sau recompense. (Wikipedia)
Exista un loc în Bucuresti - un locas de cult, la care obisnuiesc sa merg vinerea, când timpul îmi permite. Este un loc în care ma recompun, în timp ce ma cufund în atmosfera linistita cu miros de pace interioara.
De cele mai multe ori când merg acolo, invariabil, zaresc un barbat mai în vârsta, cu un aspect modest si onest, care vine smerit si lasa o floare alba (mereu este alba) la una dintre icoane (mereu aceeasi). Vine, aseaza floarea si pleaca.
Frumusetea si simplitatea gestului sau ma impresioneaza profund de fiecare data. Oare câta sensibilitate, suferinta si bunatate pot fi ascunse în ceea ce vedem atunci când aruncam o privire grabita spre aceasta persoana, eventual, categorisindu-o?! Care o fi povestea lui, cea care l-a condus la acest gest pe care îl face cu atât de multa dedicatie, saptamâna de saptamâna?!
Si, ca într-o lupta dintre bine si rau, aproape de fiecare data în urma lui apare o tanti “de la lumânari” care ia floarea de la icoana si o arunca. Nu stiu daca nenea vede asta, pentru ca vine, lasa floarea si dispare din câmpul meu vizual, dar sentimentul care ma încearca atunci când asist la aruncarea florii si, practic, la brutalitatea gestului, îmi creeaza rapid o senzatie opusa, de frustrare. De ce face asta? Daca nenea era, de exemplu, un prezentabil barbat cu alura de om de afaceri de succes, s-ar mai fi grabit sa arunce floarea?
Raceala si vigilenta manifestate de fiecare data într-un astfel de spatiu de catre persoana care arunca floarea la gunoi cu un gest ferm m-a condus, fara sa vreau, la întrebarea retorica mai mult, daca gestul o transforma într-o persoana rea sau doar da dovada de un exces de zel…
Si totusi, ne oferim oare vreodata ragazul de a ne gândi la noi însine si la ceea ce ne face buni sau rai? Sau la cum ne simtim atunci când dam dovada de bunatate cu cei din jur comparativ cu starea de spirit pe care o avem atunci când lasam micile rautati sa se manifeste?
Tot mai multe studii stiintifice demonstreaza, de exemplu, ca oamenii buni pot avea succes. În plus, pe lânga starea de bine pe care ne-o ofera manifestarea bunatatii, persoanele care o practica au tendinta sa fie mai fericite. Tot aceste persoane manifesta un nivel mai redus de stres si depresie, dar si o conditie fizica mai buna.
Cât despre locul de munca, studiile au aratat ca participantii sunt dispusi într-o masura mai mare sa continue sa lucreze într-o companie daca au un sef cumsecade, iar 96% dintre participantii la studiu au considerat ca a fi omenos la lucru este foarte important pentru ei. Într-o astfel de atmosfera pozitiva la locul de munca angajatii au rezultate vizibil mai bune, fiind mai performanti. (DP)
Comments