Burnoutul emoțional afectează mai ales femeile

La început este doar o oboseală. Apoi, simți că ești permanent epuizată, iritabilă, că ți-ai pierdut motivația, sensul, și chiar empatia față de ceilalți. Nu e doar stres, e mai mult. Se numește burnout emoțional, o formă de epuizare profundă care afectează tot mai multe femei.

Deși nu este un diagnostic medical, burnoutul a fost recunoscut de Organizația Mondială a Sănătății drept un „fenomen ocupațional” și, conform cercetărilor, femeile sunt mai predispuse la a-l experimenta. 

Ce este burnoutul emoțional?

Burnoutul este o stare de epuizare fizică, emoțională și mentală cauzată de stresul prelungit, în special în contexte profesionale, dar și în viața personală. Burnoutul emoțional apare atunci când resursele interne de răbdare, empatie și energie se golesc complet. Este mai mult decât oboseală, este o deconectare profundă de propria viață.

De ce burnoutul afectează mai des femeile?

Femeile tind să jongleze cu mai multe roluri: profesionale, familiale, sociale. La acestea se adaugă așteptările culturale și presiunile interne legate de perfecționism, „să nu dezamăgesc pe nimeni”, „să le fac pe toate”.

Potrivit unui raport McKinsey & Lean In (2023), femeile, în special cele aflate în funcții de conducere, raportează niveluri semnificativ mai ridicate de stres cronic, anxietate și epuizare decât colegii lor bărbați.

Printre cele mai frecvente cauze ale burnoutui la femei se află: suprasolicitarea și multitasking continuu; lipsa recunoașterii sau a suportului celor din jur, rolurile emoționale invizibile și încărcătură emoțională (grija pentru ceilalți, gestionarea conflictelor, menținerea „climatului bun”), perfecționismul și autocritica.

 

Semne ale burnoutului emoțional

Dacă te regăsești în trei sau mai multe dintre afirmațiile de mai jos, este posibil să te confrunți cu burnout:

• simți că ești mereu obosită, chiar și după odihnă;

• ai devenit cinică, iritată sau detașată emoțional;

• munca sau viața de zi cu zi îți provoacă anxietate sau neplăcere;

• te simți copleșită de sarcini minore;

• nu mai găsești plăcere în lucruri care îți ofereau bucurie;

• ai dificultăți de concentrare sau memorie;

• simți că orice efort pe care trebuie să îl faci este „prea mult”.

Soluții.  

Burnoutul nu dispare de la sine. Dar este reversibil, cu grijă, compasiune față de sine și pași concreți pentru reducerea lui.

 

Recunoaște și validează ceea ce simți

Primul pas este conștientizarea. Nu e un eșec. Nu ești slabă. E un semn că ai dus prea mult prea departe, fără pauze reale.

 

Pune limite clare (și respectă-le)

Învață să spui „nu” fără vinovăție. Limitele sunt o formă de respect față de tine însăți.

 

Renunță la perfecționism

Perfecționismul nu e un standard înalt, ci o teamă mascată de eșec sau respingere. A fi suficientă este deja un act de curaj.

 

Creează un spațiu pentru refacerea ta

Somn, mișcare blândă (ca yoga sau qigong), timp offline, pauze reale. Nu sunt „recompense”, sunt necesități!

 

Caută sprijin

Terapia, grupurile de suport sau simpla conversație cu o prietenă pot fi puncte de reîncărcare.

Nu trebuie să duci totul singură!

 

Vrei să știi dacă ești în pericol de burnout?

Răspunde cu DA sau NU la următoarele întrebări:

1. Te trezești dimineața simțindu-te deja epuizată?

2. Te simți vinovată dacă iei o pauză?

3. Ești mereu disponibilă pentru alții, chiar dacă acest lucru este în detrimentul tău?

4. Ai probleme de somn sau ai început să te simți „anesteziată” emoțional?

5. Simți că, indiferent cât faci, nu e niciodată suficient?

Dacă ai răspuns „DA” la cel puțin 3 dintre întrebările de mai sus, este momentul să îți acorzi atenție. Nu ești singură și nu ești vinovată, dar meriți să ai grijă de tine.

Burnoutul nu este o criză de moment, ci un semnal de alarmă al corpului și sufletului tău. Trăim într-o societate care glorifică productivitatea, dar uită de omenia și vulnerabilitatea din spatele rezultatelor. Femeile sunt, adesea, ultimele pe lista proprie de priorități.

La Her Space Festival România, ne dorim să aducem mai mult decât inspirație. Vrem să deschidem spații reale de respiro, reconectare și reconstrucție interioară. Și poate primul pas este simplu: să respiri. Să te asculți. Să nu te mai ignori.