Cum creștem fete "fearless"?

Există o întrebare pe care o purtăm cu noi, uneori fără să știm: cum am ajuns să ne temem atât de mult? De eșec, de judecata celorlali, de succes sau chiar de spațiul în care trăim.

Răspunsul nu este nicăieri mai clar decât în copilărie, în jucăriile pe care le-am primit, în cuvintele care ni s-au adresat, în modelele pe care le-am văzut sau nu le-am avut în viața noastră.

Educația curajului nu începe la 30 de ani, în cabinetul unui terapeut. Începe mult mai devreme și de aceea merită să înțelegem exact când și unde se rupe ceva.

Vârsta la care curajul se clatină

Una dintre cele mai tulburătoare descoperiri din cercetarea dedicată fetelor vine de la jurnalistele Katty Kay și Claire Shipman, autoarele bestsellerului The Confidence Code for Girls (NY Times Bestseller, 2018), care au lucrat cu o firmă de cercetare pentru a sonda starea de încredere a peste 1.300 de fete cu vârste între 8 și 18 ani.

Concluzia? Între vârstele de 8 și 14 ani, nivelul de încredere al fetelor scade cu 30%. Băieții trec și ei prin momente dificile în adolescență, dar la 14 ani, când fetele ating minimul de încredere în sine, băieții sunt cu 27% mai încrezători. Și, pentru majoritatea femeilor, acest decalaj nu se mai recuperează niciodată.

Un sondaj din 2023, desfășurat de organizația americană ROX pe un eșantion de peste 17.500 de fete, a confirmat că lucrurile s-au înrăutățit: procentul fetelor care se descriu ca „încrezătoare" a scăzut de la 68% la 55% față de 2017, pe măsură ce timpul petrecut pe rețelele de socializare a crescut. Nivelul minim de încredere se înregistrează în clasa a 9-a, când doar jumătate dintre fete se descriu ca încrezătoare.

Iar motivul nu ține de inteligență sau de talent. Peste jumătate dintre fetele adolescente simt presiunea de a fi perfecte, în timp ce trei din patru se tem de eșec. Și, între vârstele de 12 și 13 ani, procentul fetelor care spun că nu li se permite să greșească crește cu 150%!

Când nu îți permiți să greșești, nu îți permiți să înveți. Și nu îți permiți să fii curajoasă.

Limbajul care formează sau chiar limitează

Înainte să vorbim despre ce le spunem fetelor, trebuie să înțelegem cum le vorbim.

Băieții sunt adesea încurajați să adopte comportamente care pun accent pe asertivitate, competitivitate și independență, în timp ce fetele sunt ghidate spre trăsături de îngrijire, emoționalitate și conformare. Nu neapărat prin discursuri explicite, ci mai degrabă prin mii de interacțiuni mici și zilnice.

Un studiu publicat în 2025 în PNAS a analizat 822 de perechi părinte-copil și a descoperit ceva subtil, dar semnificativ: părinții folosesc etichete neutre din punct de vedere al genului (precum „copil" sau „persoană") mai des pentru băieți/bărbați decât pentru fete/femei. Invers, folosesc etichete specifice genului (de exemplu, „fată"), iar în timp ce băiatul e perceput ca „om în general", fata e definită prin gen.

Cercetările arată că tații fetelor folosesc mai mult limbaj analitic cu fiicele lor, în timp ce tații băieților folosesc mai mult limbaj legat de realizări (spre exemplu, cuvinte ca „cel mai bun", „câștigă", „mândru").

Mai simplu spus: îi spunem fetei „ai grijă", îi spunem băiatului „bravo, ai reușit". Îi spunem fetei „ești frumoasă", îi spunem băiatului „ești puternic". Îi spunem fetei „nu te arunca", îi spunem băiatului „încearcă". Nu mereu, nu toți. Dar destul de des încât să lase urme.

Ce înseamnă cu adevărat să educi o fată curajoasă

Katty Kay și Claire Shipman au sintetizat în The Confidence Code for Girls o concluzie care contrazice intuitiv felul în care creștem fetele: rețeta lor pentru construirea încrederii este „riscă mai mult, evită să te gândești excesiv asupra unui lucru, fii tu însăți", nu perfecțiunea și nu complimentele.

„Câștigarea încrederii înseamnă să ieși din zona de confort, să experimentezi eșecuri și, cu determinare, să te ridici din nou." (Claire Shipman, The Confidence Code)

Curajul nu este un caracter nativ, este o abilitate care se construiește prin experiență și care se blochează prin hiperprotecție.

Pe măsură ce cresc, fetele sunt, de regulă, protejate mai mult fizic și emoțional și li se acordă mai puțină autonomie decât băieților. Dar tocmai această autonomie (dreptul de a încerca, de a greși, de a lua decizii mici) este materia primă din care se construiește curajul.

Concret, asta poate să arate simplu: să lași o fată de 8 ani să rezolve singură un conflict, în loc să intervii imediat. Să o lași pe cea de 12 ani să aleagă o activitate care o sperie puțin. Să nu îi corectezi eseul înainte să îl predea la școală, chiar dacă poți. Să îi spui „ai greșit, ce poți face acum?" în loc de „lasă, mă ocup eu".

Modelele contează, mult.

Nu poți aspira la ceva ce nu ai văzut niciodată. De aceea modelele feminine reale, vizibile, diverse, nu sunt un lux sau o chestie de marketing. Sunt infrastructură educațională.

Malala Yousafzai, laureata Premiului Nobel pentru Pace, a spus-o cu claritate în discursul ei de la ONU:

„Extremiștii se tem de cărți și de stilouri. Puterea educației îi sperie. Se tem de femei."

Și tot ea:

„Îmi spun povestea nu pentru că este unică, ci pentru că nu este. Este povestea multor fete."

Modelele nu trebuie să fie laureate Nobel. Pot fi mama care lucrează și vorbește deschis despre provocările ei. Profesoara care spune „nu știu, să aflăm împreună". Mătușa care conduce o afacere și recunoaște că i-a fost frică înainte de fiecare pas mare. Modelele autentice sunt mai puternice decât cele perfecte pentru că arată că drumul este posibil, nu că trebuie să fie impecabil.

Ceea ce cercetările confirmă: atunci când fetele urmăresc pe rețelele sociale femei cu realizări care le împărtășesc interesele, perspectiva lor se extinde considerabil reușind să vadă posibilități pe care nu și le imaginaseră înainte.

Școala, profesorii și micile mesaje invizibile

Acasă nu este singurul loc unde se formează sau se distruge curajul. Profesorii pot acorda inconștient băieților mai mult atenție în clasă, pot încuraja fetele spre arte și științe umaniste sau pot răspunde diferit la comportamentul asertiv, în funcție de genul elevului. Ceea ce copiii învață la școală despre cine poate fi om de știință, lider sau îngrijitor, le modelează imaginea de sine pentru decenii.

Lisa Hinkelman, fondatoarea ROX (Ruling Our eXperiences) și unul dintre cei mai citați experți în domeniu, punctează ceva esențial: încrederea nu se construiește prin complimente, ci prin experiențe. Adultele trebuie să creeze oportunități prin care fetele să se simtă competente și capabile, nu să le spună pur și simplu că sunt suficiente.

Cu alte cuvinte: a-i spune unei fete că e deșteaptă este mai puțin util decât a o pune într-o situație unde poate dovedi că este deșteaptă.

Cum creștem fete curajoase, concret?

Nu ai nevoie de un program formal sau de o școală specială. Poți începe cu lucruri mici:

Înlocuiește „ai grijă" cu „ce crezi că s-ar putea întâmpla?" Înlocuiește „nu poți" cu „nu știi încă". Înlocuiește „ești frumoasă" cu „ești curajoasă" sau mai bine, cu amândouă. Las-o să greșească și să repare. Vorbește deschis despre propriile tale frici și despre cum le-ai înfruntat. Citește-i povești cu femei reale, nu doar cu prințese salvate. Arată-i că a cere ajutor este semn de inteligență, nu de slăbiciune.

Și, mai presus de orice: ajut-o să înțeleagă că eșecul nu este opusul succesului, ci un ingredient al acestuia. Când fetele încearcă lucruri noi, lucruri grele, încrederea lor crește.

***

Pe 16 mai 2026, Her Space Festival Romania organizează Fearless - o ediție specială dedicată prevenirii violenței de gen și women empowerment prin educație, la Mindspace Victoriei din București.

Bilete sunt disponibile aici.